vineri, septembrie 29, 2006

Google deschide porţile la GTalk

Nu prea fac io trimiteri spre alte bloguri, dar în cazul ăsta cred că trebuie să fac o excepţie :)

Probabil că multă lume a remarcat că nu mai apar pe chat (MSN, Yahoo, etc) cam de multişor. În ultima vreme nu mai intru nici măcar pe net (acum sunt la lucru, în pauza de prânz), pt. că mi-e calculatorul bolnav sireacul aşa că n-am mai prea răspuns nici pe la emailuri în ultima vreme...

Revenind la chat, de când am început să folosesc Gmail şi apoi GTalk -- ambele de la Google -- n-am mai folosit nici Hotmail, nici Yahoo şi nici messenger-urile asociate.
GTalk mi se pare mult mai cool şi mai puţin încărcat cu non-sensuri iar programele de IM "clasice" erau blocate la Kodak. La Amway e blocat tot aşa că e Justice for All ;)

Problema cu GTalk e că, fiind relativ nou, foarte puţină lume îl foloseşte. Până azi îţi mai trebuia şi un cont pe Gmail -- care nu se primeşte decât pe bază de invitaţie -- aşa că era cam inaccesibil. Ei, tocmai am citit anunţul ăsta de la Google care m-a bucurat foarte mult. Pentru cei care nu se vor obosi să facă clic pe link, ideea principală e că, acum, oricine poate folosi GTalk. Indiferent dacă are un cont pe Gmail sau nu!

Io-s genuinexeal pe GTalk, ca şi pe Skype dealtfel. Nu vor fi şanse prea mari să intru online până nu mă stabilizez cu computadorul, dar apoi să te ţii! :D

No, păi ar trebui să închei cu "Vă aştept pe GTalk!" ... dar dată fiind situaţia actuală "Vă rog să mă aşteptaţi voi pe mine!"

luni, septembrie 25, 2006

Tokyo Game Show 2006

Am aşteptat ediţia de anul ăsta a TGS cu destul de multă înfrigurare...
După cum am mai scris PCul îmi e pe moarte şi nu mai pleacă decât atunci când vrea muşchii lui. Aşa că, de ceva timp încoace, PS2-ul a devenit principala jucărie ielectronică. PS2 care, ca şi platformă de jocuri, a apărut pe 4 martie 2000 aşa că e chiar şi mai vechi decât componentele ce le-am băgat în PC!

În toamna asta şi Sony şi Nintendo vor lansa următoarele generaţii de console. PS3 la Sony şi Wii la Nintento. Şpilul e că deşi PS3 e (mult?) mai avansată tehnologic, Wii adoptă o altă stratagemă pt. digital entertainment (vezi linkurile pt. detalii). De asemenea Wii va fi 25.000 JPY iar PS3 (basic model) va fi 50.000 JPY. Adică preţ dublu. Un alt (mare pt. mine) avantaj al Wii e că va avea Opera 9 integrat ca şi web browser. Cool! Aşa că - după discuţii, analize şi vise premonitorii - am decis că Wii ar fi o achiziţie mai potrivită pt. noi...

Oricum, nici PS3 nu e de ignorat aşa ne-am decis să mergem la TGS să le vedem side-by-side!

După drumul luuung până la Makuhari Messe (unde era show-ul) am aflat cu horoare că Nintendo nu a catadicsit să participe! :( Evident vor un eveniment numai pt. ei. Bastards!
Aşa că, evitând puzderia de jocuri pt. mobile, ne-am învârtit pe la jocurile de la Microsoft (X-Box 360) şi Sony (PS3). No, păi grafica faină, texturi mari şi frumoase, poligoane multe şi mărunte ... dar cam atât...
Nu tu story, nu tu feeling, numai (ca să citez un clasic în viaţă :)) milioane de pixeli aruncaţi pe ecran fără nici un sens ... ori nu mai sunt jocurile astea ce-au fost o dată, ori am început să îmbătrânesc şi io ;)

Un singur joc mi s-a părut mai deosebit: The Eye of Judgment - pt. PS3 - o combinatie interesanta de card game (cu cărţi reale) şi consolă+televizor. În cutie va fi inclusă şi o camera video.

N-am putut să vedem nici preview-ul de la Final Fantasy XIII că trebuia să aştepţi cam două ore la rând.

În final am fost ambii destul de dezamăgiţi şi ne-am decis să ne spălăm amarul cu o sesiune de şoping la magazinul IKEA aflat nu departe de Makuhari Messe. Experienţa a fost mult mai plăcută! Sincer.

Aşa că, de la anul, nu mai mergem. Nu o să mai mergem până nu se schimbă lucrurile radical (if ever). Că nu se merită timpul şi banii pierduţi.

Printre puţinele good news ar fi că Shadow of the Collosus (apărut anul trecut) a luat un nou premiu la TGS 2006! Go Wander, go!

vineri, septembrie 22, 2006

Shadow of the Colossus

Acum două săptămîni am terminat ICO şi am fost foarte mulţămiţi de el! Bun...

Ei, după cum am scris pe blog ICO are un prequel care se numeşte "Wanda to Kyozou" [ワンダと巨像] pe japoneză şi "Shadow of the Colossus" pe engleză. Traducerea exactă pt. "Wanda to Kyozou" ar fi "Wander and the Colossus" ("Wander" fiind personajul principal). Dar "Wander" de fapt e o japonizare (a.k.a. Engrish) a englezului "Wanderer" aşa că titlul în engleză a fost "corectat" puţin ;)

Shadow of the Colossus

La început jocul nu ne-a prins foarte mult. Dacă în "ICO" impresia era de "o piesă de teatru cu doi protagonişti hoinărind printr-un castel de proporţii epice situat pe o insulă părăsită" (fantomele nu se pun!) încercând să rezolve tot felul de enigme pt. a evada, "Shadow of the Colosus" ridică senzaţia de înstrăinare pe noi culmi ale dezolării! Numai niponiferii sau mioriticii cred că pot atinge performaţe de-astea :)
Aşa că, până i-am prins gustul, a fost un pic mai greu digerabil. Dar odată ce ne-a prins... ei, păi nu ne mai putem desprinde!

Tema comună celor două jocuri este explorarea. În cel mai pur sens al cuvântului.
Dacă în ICO mai apăreau fantome (câteodată cam prea des :)) care încercau să-ţi fure fata, în SotC nu e nimeni! Peisajul e frumos de să-l faci vedere şi să-l trimiţi părinţilor ca şi "Amintiri din ţara fără nume". Dar în afară de câteva păsări şi şopârle (care, împreună cu o nucă locală servesc pe post de mâncare) şi coloşii ăia pe care trebuie să-i căsăpeşti (pentru o cauză bună, ce-i drept :)) nu există ţipenie de creatură! Ecosistem minimalist -- ca luat dintr-o pictură japoneză.

Aşa că Wander al nostru călare pe calul Agro (v-am zis io că japonezii nu le au cu numele străine :P) zburdă pe câmpiile, pădurile, munţii şi lacurile (că heroul ştie să şi înoate) după coloşi verzi pe pereţi (de peşteră). Că totul e pustiu, dezolat, de o linişte de început de lume (neprecizându-se unde şi când se împlântă acţiunea ne putem da frâu liber imaginaţiei...) Sună ciudat?! Păi şi este! Dar e frumooos, frumooos ... şi cu ruine multe! Că era să uit acest minunat aspect. E plin de ruine pe unde de duci! Şi nu aşa un zid sau o poartă acolo. Ruine de ruine. Gigantice, majestuoase, să le tot explorezi şi să te minunezi!
Şi Lara şi Indy cred că şi-ar da trei ani din viaţă pt. a putea explora ruinele astea chiar şi numai pt. o zi! Şi să mai facă o poză şi cu colosul!:p

No, păi trebuie să-mi termin pauza (extinsă) de prânz aşa că închei cu un link spre review-ul de la Gamespot şi cu cuvintele editorului:
With a little patience and a taste for high-concept adventure, you'll find an experience in Shadow of the Colossus that's unlike any other.


Ah, şi încă ceva. Calul ăla face toţi banii!E renderuit şi se mişcă superb! N-am mai văzut o mişcare atât de realistă şi fluidă până acum.

duminică, septembrie 10, 2006

Îmi moare peceul...

Şi nu mă bucură deloc ideea! Pe cine ar?!

Sunt acum la firmă -- nu intenţionam să ajung duminica pe aici, dar conjunctura, abjectura au conspirat şi iată-mă aici -- la calculator, scriind pe blog, că mail nu se poate. Partea bună e că nu mai e nimeni prin zonă. Partea proastă e că aerul condiţionat e oprit în weekend. Şi azi au fost 34C afară cu umiditate cam de 85% ... adică situaţiunea e cam hardcore!

Revenind la prietenul meu de o viaţă -- deşi am fost acuzat cum că mi-ar fi o a doua, sau chiar prima iubită/nevastă/etc ;) -- ei, sireacul, nu se simte bine de loc...
Ba nu porneşte - tu apeşi pe buton, el stă tăcut, oarecum stânjenit, şi nu piuie nimic!
Ba porneşte dar nu piuie aşa cum ar trebui -- piuitul ăsta e lucru mare, dom'le!
Ba porneşte, piuie, dar Windblows-ul îmi dă mesaje (groteşti) de horoare. Cum că sistemul e ireparabil defect şi trebuie să reinstalez, şi alte aberaţii!
După câteva porniri-opriri şi alte duşuri reci câteodată pleacă normal. Dar normalul e relativ. Că începe să se restarteze, aşa, când ţi-e lumea mai dragă...

E clar. E bătrân, istovit, nu mai poate şi chiar dacă nu ştiu exact de unde i se trage, nu cred că pot să mai fac nimic pt. el! Eventual să-l arunc pe fereastră?! ;) Stau la parter aşa că nici măcar nu ar fi foarte spectaculos :P

Nu i se trage de la memorie sau de la CPU. Că le-am testat. 90% e de la placa de bază. Şi asta nu e bine că aveam o placă de bază cu totul pe dânsa. Deci dacă o schimb trebuie să schimb tot. Şi e veche de 5 ani. Că prietenul e un veteran! Evident că soluţia cea mai înţeleaptă e să cumpăr unul nou şi pe ăsta care-l am acum să-l trimit acolo unde se duc calculatoarele după ce mor. Chiar, unde o fi aia??? Dar timingul nu e bun! Nu e bun deloc!

Că aşteptam şi io, ca tot românul, procesoarele cele noi de la Intel (Core 2 Duo) şi plăcile alea video capabile de DirectX 10. Procesoarele au venit. Plăcile ... poate la anul?! Şi totul e numai din vina Microsoftului! Care a întârziat cu Vista (ăsta introduce DX10) => că producătorii de hard au lăsat-o moale cu produsele noi pe anul ăsta => numai după ce apare Vista (care personal mă lasă rece ca şi OS) or să scoată şi NVIDIA şi ATI plăcile cele noi. Mama lor de conspiraţionişti!

Aşa că stau acum cu băietul ăsta care îşi trage ultimele suflări - le trage prin ventilator! - şi mă tot gândesc de la cine pot să împrumut un PC ... până prin ianuarie :)
Că dacă n-am PC pot să-mi bag undeva legătura la internet pe care m-am strofocat atât să o obţin de la NTT. Da, chiar acolo! Şi fără internet, cum de la firmă totul e blocat, intru iarăşi într-o beznă a comunicaţiilor mai ceva ca aia din 1999! Aia de la ultima eclipsă a mileniului ;)

Deci nu vă speriaţi dacă o să apar online mai rar sau mai de loc. Găsesc io o soluţie temporară cât se poate de repede.

ICO

Joi noapte am terminat ICO. Ce joc fantastic!

ICO

Review-ul de pe GameSpot începe aşa:

At a moment when cheap visual fluff is all too often framed by derivative game mechanics, ICO stands sound and elegant.


ICO e un joc doar pt. PS2 apărut relativ cu mult timp în urmă (24 Sep 2001) şi pe care probabil că nu l-aş fi jucat niciodată dacă nu aş fi achiziţionat un PS2 anul trecut în februarie. Dar având PS2 şi găsind jocul la reduceri (avantajul jocurilor vechi :)) m-am hotărât să-l cumpăr. Şi bine am făcut!

Jocul ăsta este atât de diferit de cam tot ce-am jucat până acum - şi am jucat destul :) - încât anumiţi fan(atici) i-au dedicat eseuri lungi şi întortochiate, cum ar fi ăsta: Talking ICO: An Annotation by Peter Eliot.

Pagina de pe Wikipedia, review-ul de pe GameSpot şi eseul fanului cred că o să-l descrie mult mai bine decât o pot face eu. Cert e că şi mie şi lui Mami ne-a plăcut f.f. mult şi după ce l-am terminat ne-am simţit transformaţi. Schimbaţi puţin, exact aşa cum te simţi după un film sau o carte foarte bună, o expoziţie sau un concert de calitate. E unul dintre puţinele jocuri pe care mă pot avânta să le categorizez ca şi artă.

Aceeaşi echipă care a creat ICO a lansat în octombrie 2005 un joc cu o atmosferă similară numit Shadow of the Colossus Din ce am citit pe net SoTC adoptă acelaşi stil minimalist ca şi ICO: no towns or dungeons to explore, no characters with which to interact, and no enemies to defeat other than the colossi..

Echipa care a realizat cele două jocuri e condusă de un tânăr niponifer, Ueda Fumito (上田 文人) pre numele lui, despre care Wikipedia scrie aşa:
Ueda's productions are distinguished by a severe economy of plot and scenario, illustrated with overexposed, desaturated light and sparse dialogue. This approach, described by Ueda as "design by subtraction," lends his work an existential tone.


Acum caut după "Shadow of the Colossus" şi după ce o să începem să-l jucăm o să scriu impresii...