duminică, noiembrie 06, 2005

Urabandai

Toamna este poate cel mai frumos sezon în Japonia (cel puţin pe insula centrală, Honshu). Umiditatea abulizantă din timpul verii scade la valori normale, temperaturile se menţin în jurul magicii valori 20°C şi mirabilul fenomen numit kouyo [紅葉] adică "culorile toamnei" îşi face apariţia prin păduri şi dealuri.
Rezultatul e că tont salarimanul încearcă să o tulească într-un mai mult sau mai puţin scurt concediu, departe de lumea dezlănţuită (servici, clienţi, deadline-uri, etc).

Încercând să fim în bon ton cu restul lumii, am fost şi noi într-o mini vacanţă de joi până sâmbătă în Fukushima-ken, printre păduri şi lacuri. Şi frumos o mai fost şi ne-am îmbătatără de aerul cel tare al Carpaţilor, Bandai-san pre numele lor cel japonez şi mult ne-am mai holbatără la munţii şi mlaştinile şi lacurile şi alte vieţuitoare geologice ce sălăşluiesc pe acele meleaguri.
Trei zile departe de Tokyo... How kool!

"Urabandai" [裏磐梯] este numele regiunii din Fukushima-ken (o prefectură la nord de Tokyo) unde am fost şi am tot încercat să găsesc linkuri în engleză cu situri web referitoare la zona aceea. N-am găsit mai nimic aşa că m-am hotărât să le pun pe cele japoneze. Mai bine decât nimic, nu? :)
www.urabandai.com
www.urabandai-inf.com
www.urabandai-vc.jp

După încercarea nereuşită de a cumpăra bilete de tren online nu mai eram foarte entuziast de a pleca în călătorie. Dar pozele arătau bine şi prognoza meteo părea să ţină cu noi, aşa că...

Patru trenuri şi un autobuz ne-au trebuit ca să ajungem la locul faptei doar pentru a realiza, după o scurtă acomodare a alveolelor pulmonare la aerul tare de munte (asezonat în pur tipic industrial de o legiune de maşini), că, de fapt, ne coborâsem prea devreme din autobuz! :) Hm, şi începuse şi ploaia ... cum era cu prognoza aia meteo??? Anyway, ne-am hotarât să mâncăm la unul din cele trei restaurante din zonă. Singurul în care nu se fuma...

De afară arata bine. Chiar un pic prea bine, dacă poci să zic aşa. Am intrat şi am descoperit că nu au nici un fel de meniu "la vedere". "Hm, cred că-i cam scump aici". i-am zis lui Mami. Mi-a confirmat impresia :) Dar cum tocmai ce ne începusem mini-vacanţa am zis că nu se merită să ne încurcăm în detalii. Well, a fost la 4000Y pt. amândoi. Pt. un hamburger cu sos de ciumperci şi un pahar de apă... free refill la apă ;)
Fiind optimist din fire mi-am zis că putea fi mai rău şi am plecat să prindem autobuzul următor...

Care, în cel mai tipic stil mioritic a venit şi cum a venit a şi plecat. Adică nu mergea unde scria pe panel că merge... "how rude!" :p Se făcea spre ora 16 şi în Japonia toamna-iarna se întunecă groaznic de devreme aşa că ne-am hotărât că tot mersul pe jos e cel mai sănătos. Şi bine am făcut că am avut ce vedea şi ce poza...

La pensiune ("Alice Grove" pre numele ei non-japonez) am ajuns odată cu întunericul şi am fost întâmpinaţi de o tanti foarte amabilă dar care nu ştia să zâmbească. Mami mi-a explicat părinteşte cum că locuitorii din Touhoku [東北] (regiunea din nordul insulei Honshu) nu prea râd din cauza frigului. Ceea ce evident m-a dat pe spate ... de râs :p Ce folclor colorat mai au şi japonezii ăştia :)))
No, păi pensiunea a fost foarte drăguţă şi camera suficient de mare şi dotată ca să te simţi bine. Evident că nu aveau încălzire centrală (de fapt nici nu cred că există conceptul ăsta în Japonia) aşa că a trebuit să folosim aerul condiţionat pt. a aduce temperatura la valori suportabile de indo-europeni. Dar onsenul (hot spring) a fost drăguţ (era afară şi puteai să închizi cu cheia ca să nu fi perturbat din lungile momente de ... relaxare) iar cina şi micul dejun (incluse în preţ) au fost nu numai delicioase ci şi îndestulătoare! Pot să spun că e pt. prima oară în Japonia când mănânc la un hotel pe săturate ;) Şi doar ştiţi că nu-s prea mâncăcios de felul meu :p
O chestie mai peculiară a fost că mă aşteptam să fie ceva pe stil englezesc, doar eram în Wonderland-ul lui Alice... dar a fost franţuzesc ... ei, tot pe acolo ;)

A doua zi dis-de-dimineaţă (că dejunul a fost la 8) am închiriat două MTB-uri de la pensiune şi ne-am dat pe coclauri până a venit noaptea. Foarte frumoasă zona! Am făcut o gramadă de poze unele mai puţin reuşite decât altele dar în final cred că am mai multe poze bune decât rele :)

Zona asta Urabandai are o grămadă de locaţii turistice. Unul dintre cele mai faimoase este aşa numitul Goshikinuma [五色沼]. În engleză ar fi "The Five-Colored Swamps" şi îşi merită pe drept numele pt. că zona asta mlăştinoasă are nişte lacuri pur şi simplu superbe iar culoarea apei variază în funcţie de anotimp şi de ora zilei de la gri şi albastru închis până la azuriu, turcoaz şi chiar roşu pe alocuri. Am făcut şi eu nişte poze, de exempul asta, dar tot ochiul rămâne de bază în cazul ăsta. To see is to believe :)

Sâmbătă dimineaţa, după micul dejun, am plătit caş că nu acceptau CC şi ne-am luat drumul înapoi spre Tokyo-Yokohama. Am mai făcut şi câteva poze cu selecţiuni din puzderia de pensiuni ce literalmente împânzesc zona aceea şi apoi din nou un autobuz plus patru trenuri până acasă. Am ajuns aproape la fel de obosiţi ca la plecare :) Dar psihic ne simţeam mult mai bine!

Adresa pensiunii unde am stat şi care nouă ne-a plăcut este www.a-gr.jp. Situl este foarte amatoristic, dar are şi secţiune în engleză. Oricum, cina face toţi banii ;)

Am uploadat toate pozele care am considerat că merită sharuite pe Flickr. Le găsiţi în setul Urabandai.