luni, octombrie 24, 2005

So much for connectivity

Cum era fraza aia... "Orice sfârşit este un nou început" Or something ...

Nu ştiu cum e pentru alţii din firma asta dar pentru mine sfârşitul proiectului pentru care am fost angajat la Kodak Japan acum mai bine de doi ani - mă apucă deprimarea numai când încep să mă gândesc cât de repede a trecut timpul :(( - are mari şanse să însemne şi un nou început ... în altă parte.

Lucrul bun e că nu mă/ne dă nimeni afară. Cel puţin nu încă :) Dar în dulcele stil clasic (scuze, Nichita) practica cu "v-aţi terminat, treaba acum vă tăiem macaroana" este foarte activă printre noi. Ultimul exemplu este că de vineri nu mai am acces la "reţeaua de test". Nu doar eu, dar nu ştiu cum se face că sunt singurul membru al team-ului ăsta care nu mai are acces la reţeaua de test. Or fi auzit că-mi caut de lucru?! :p

Anyway, nu reţea de test => nu IM - pt. că reţeaua oficială e prea bine baricadată pt. a te lăsa să ieşi cu un chat mic, acolo... aşa că cer anticipat scuze celor care mă aşteptau, cu gânduri bune, la cotitura virtuală... nu mai mere, fraţilor, şi nu poci pentru ca să fac nimic...

Poate o să mai intru seara, de acasă. Deşi foarte rar mă simt în stare să mai intru online de acasă. Poate Skype că e mai uşor să vorbeşti cu gura decât cu mâinile :)))

UPDATE: Impresii după o zi
Cum am putut să uit ce bine e să ieşi printr-un proxy cu parola... Cred că mi-a mers prea bine în ultimii doi ani şi am uitat primele 2-3 luni la Kodak când eram în aceeaşi situaţie ca şi acum...
Toate downloadurile merg muuult mai încet (deh, reţeaua de test era pe fibră optică şi eram 15-20 de oameni pe ea, cea oficială e Tsomething şi suntem 200) - unde mai pui că dacă vreau să aduc ceva din Japonia toate pachetele merg JP -> US -> JP , nu pot să fac update la o grămadă de aplicaţii pt. că nu ştiu cum să treacă prin proxy parolat, nu-mi mai merg nici testele mele din Python şi Ruby şi recunosc că sunt prea beaver ca să ştiu cum să le configurez să treacă prin proxy - asta parcă e cel mai frustrant :p

Cred că înţeleg de ce nu mă avânt prea tare după joburi în firme financiare (exceptând lipsa experienţei în domeniu ;)) Accesul la internet e atât de limitat încât cred că m-aş îmbolnăvi de nervi după câteva săptămâni. Nici măcar salariul gras nu ştiu dacă ar şterge gustul de închisoare virtuală ... mă întreb fostu-mi coleg filipinez cum se descurcă la Morgan Stanley că, după cum dealtfel mă aşteptam, nu a dat nici un semn de viaţă de o lună de când a început acolo...

3 comentarii:

Sandu Muntean spunea...

Io 'bag' un comentariu scurt si zic: "Nu mor caii cum vor ciinii ,
Nici ciinii cum vor stapinii"

Dixit ! Tot inaine , ca si japonezu' e tot om !

xeal spunea...

Nu aş băga mâna-n foc despre "apartenenţa japonezilor la rasa umană" (asta dacă e să vorbim antropologic şi nu pisihologic (ca în Legea lui Om).

Unii dintre ei susţin că strămoşii lor au venit de pe o altă planetă. Evident mai bună decât cea de pe care au venit strămoşii daco-geţilor.
Alţii cum că se trag dintr-o specie de maimuţe mai evoluată decât neinsularii.
Iar alţii cum că, dată fiind descendenţa familiei imperiale din Amaterasu, zeiţa soarelui, ... all who eat sushi will be spared. All others beware!

Evident că nu poci decât pentru ca să zâmbesc la auzul atâtor şi atâtor nerozii... că doar tot Ardealui fruncea ... chiar şi pt. japonezi! ;)

Sandu Muntean spunea...

Ca sa ramin tot in zona "Zoo" si in sfera antropologiei , este vizibil ca se trag dintr-o specie de maimute , altele decit cele care au bintuit plaiurile mioritice.

Cit despre chestia cu extraterestrii ,cei care sustin ca stramosii lor au venit de pe o alta planeta , au si ei dreptate.Desigur astia au fost a-dushi cu pluta.

Chestia cu Amaterasu , am mai cetit-o si intilnit la o gramada de natii si popoare.Deci aci , nu mai pot fi unici.

Traiasca revolutia populara , din decembrie '89 si la restu' le putem zice : Ciocu' mic.