marți, septembrie 20, 2005

Valorile ie printre noi

Cred că am mai scris aici că am (tehnic vorbind: "aveam") un coleg filipinez - stă chiar în spatele meu (că aşa suntem aranjaţi aici, în configuraţii romboidale (fiecare la colţul lui ;)) şi obişnuiam să mai pălăvrăgesc cu el de una, alta...

Cum suntem doar doi programatori non-japonezi printre 150+ de localnici a fost o surpriză plăcută să fim colegi nu numai de team ci chiar şi de module. Adică modulul meu vorbea cu al lui :p Şi vorbeau bine :)))
Spre deosebire de colegii japonezi cu care colaborez cam greu (nu e numai diferenţa şi necunoaşterea de limbi, ci mult mai mult... different mind patterns ar spune unii) cu tipul ăsta din Filipine şi cu colegii din US n-am avut nici o problemă. Evident că am avut parte de (inevitabile) frecuşuri... dar pe ansamblu lucrurile au mers (vorba ardeleanului) nice & smooth.

Ei, cum toate minunile nu ţin prea mult - mai ales în IT ;) - tipul a început să-şi caute un alt job de prin aprilie anul ăsta. Nu ştiu de ce i se pusese lui pata cu Financial IT (fiecare cu colivia lui) - cert e că a început să studieze tot felul de situri în domeniu şi, după ce şi-a trimis resume-ul la 10% din firmele din Tokyo a început să meargă la interviuri la greu. Si luptă, si dăi...
Cică "practice make it perfect" aşa că după ce a picat primele 15 interviuri (din relatările lui) a avut două hituri senzaţionale - cel puţin pt. mine, care nu mă prea aşteptam să se împlânte :p - a luat interviurile şi la Lehman Brothers şi la Morgan Stanley. "Bravo, Ghiţă!", i-aş fi spus, dar nu-l cheamă nici Ghiţă şi nici mioritică nu parleşte - deşi am încercat să-i explic de nenumărate ori, tot cu impresia că România este o fostă membră a URSS, trăieşte... Bine că măcar e convins că româna e limbă latină :p

Well, azi e prima lui zi la Morgan Stanley (nu ştiu exact pe ce criterii a ales (dat cu banul?!)) şi îi urez numai bine. Deşi sunt convins că nu va citi blogul ăsta ;)
Oricum trebuie să reiterez idea cu "Valorile ie printre noi". Din păcate mulţi nu realizează asta decât prea târziu ... când valoarea îşi schimbă serviciul.... Nu ştiu ce e în capul manajerilor ăstora de la Kodak Japan... dar cert e că nu ştiu să păstreze oamenii (şi know-how-ul) în firmă ...

Eu mă simt parcă (şi) mai pierdut aici, în colţul meu (nu, nu e un colţ de rai şi nici măcar un picior de plai, în camera asta fără geamuri...), dar deocamdată rezist şi introspecţiilor de genul "wtf am I doing here?" şi tendinţelor de a-mi satisface depresiile cumpărând produse online ... parcă îi aud pe cei de la Apple Japan şoptindu-mi duios în urechi who knows, maybe you will find your happiness in that new PowerBook ;)