marți, decembrie 27, 2005

No, păi o făcurăm şi pe asta!

Dragilor, dragelor şi drăguţeilor,

Îmi face o deosebită plăcere să vă anunţ că ieri, 26 decembrie 2005, Alex Muntean şi Mami Ishikawa - după lupte seculare care au durat trei ani - au făcut de bine de s-au căsătorit!

No, păi asta este :)

Să ne ajute Dumnezeu şi pe mai departe!

Va pupăm pe toţi şi să ne citim/auzim/vedem cu bine,
Alex&Mami

Update: Ca o continuare a mesajului ăsta, am mai scris unul după o lună în care am descris cum decurg evenimentele pe aici. Poate se mai avântă şi alţi cutezători :p
CEC it aut: Căsătoria civilă în Japonia

sâmbătă, decembrie 24, 2005

S-a prajit!

Cred ca e sursa. Sper sa nu fie placa de baza. Sau procesorul... In Ajun de Craciun! Cred ca l-am suparat pe Moshu cu ceva.
Si putzea groaznic! Mami a iesit rapid din camera... just in case ;)

Acum scriu de pe mobil. Am o viteza care ma scoate din minti :( Si n-am nici diacritice.

Asa ca urarile ce vroiam sa le trimit prin email(uri) o sa le scriu pe blog.

No, pai io va urez tuturor un Minunat Craciun alaturi de cei dragi voua si sper ca Mosul sa va aduca ceva la ce ati visat tot anul!

marți, decembrie 20, 2005

"Documentar" despre sushi

Nu prea fac "forward"-uri (retrimiteri?) de pe alte bloguri, dar când trebuie, trebuie ;)
Păi am descoperit un link spre un filmuleţ foarte distractiv despre cum se mănâncă sushi în Japonia. Probabil e făcut în US :p Oricum merită vizionat pt. un pic de culture shock.

Referinţa la film am găsit-o pe blogul lui Joi Ito. Citiţi şi comentariile că sunt instructive.

joi, decembrie 01, 2005

1 Decembrie

Navighez io pe google.com în dimineaţa asta şi ce-mi văd ochii: World AIDS Day
"Hmmm, ce caută ribonul ăsta aici, astăzi e Ziua Naţională a României ... /trompete în fundal/ ... ce le veni şi ăstora de la Google?!"

... câţi neuroni morţi mai târziu ...

"Hey, wait a second. I know this Red Ribbon!" World AIDS Day
Damn, şi uite originalul aici: Support World AIDS Day

Gânduri fugare sărind bezmetic din-neuron-în-neuron: "Ce le veni şi românilor ăstora să pună ziua naţională în aceaşi zi cu Ziua Anti SIDA??? Hei, de fapt noi am fost primii!! :) În 1918 maimuţele alea verzi habar nu aveau ce se v-a împlanta cu ele peste aprox. 60 de ani!!!"

No, păi beţi şi vă petreceţi ca pt. 1 Decembrie! And have safe sex! ;)

P.S. Google România nu are ribonul. Dar nici steagul românesc...

duminică, noiembrie 06, 2005

Urabandai

Toamna este poate cel mai frumos sezon în Japonia (cel puţin pe insula centrală, Honshu). Umiditatea abulizantă din timpul verii scade la valori normale, temperaturile se menţin în jurul magicii valori 20°C şi mirabilul fenomen numit kouyo [紅葉] adică "culorile toamnei" îşi face apariţia prin păduri şi dealuri.
Rezultatul e că tont salarimanul încearcă să o tulească într-un mai mult sau mai puţin scurt concediu, departe de lumea dezlănţuită (servici, clienţi, deadline-uri, etc).

Încercând să fim în bon ton cu restul lumii, am fost şi noi într-o mini vacanţă de joi până sâmbătă în Fukushima-ken, printre păduri şi lacuri. Şi frumos o mai fost şi ne-am îmbătatără de aerul cel tare al Carpaţilor, Bandai-san pre numele lor cel japonez şi mult ne-am mai holbatără la munţii şi mlaştinile şi lacurile şi alte vieţuitoare geologice ce sălăşluiesc pe acele meleaguri.
Trei zile departe de Tokyo... How kool!

"Urabandai" [裏磐梯] este numele regiunii din Fukushima-ken (o prefectură la nord de Tokyo) unde am fost şi am tot încercat să găsesc linkuri în engleză cu situri web referitoare la zona aceea. N-am găsit mai nimic aşa că m-am hotărât să le pun pe cele japoneze. Mai bine decât nimic, nu? :)
www.urabandai.com
www.urabandai-inf.com
www.urabandai-vc.jp

După încercarea nereuşită de a cumpăra bilete de tren online nu mai eram foarte entuziast de a pleca în călătorie. Dar pozele arătau bine şi prognoza meteo părea să ţină cu noi, aşa că...

Patru trenuri şi un autobuz ne-au trebuit ca să ajungem la locul faptei doar pentru a realiza, după o scurtă acomodare a alveolelor pulmonare la aerul tare de munte (asezonat în pur tipic industrial de o legiune de maşini), că, de fapt, ne coborâsem prea devreme din autobuz! :) Hm, şi începuse şi ploaia ... cum era cu prognoza aia meteo??? Anyway, ne-am hotarât să mâncăm la unul din cele trei restaurante din zonă. Singurul în care nu se fuma...

De afară arata bine. Chiar un pic prea bine, dacă poci să zic aşa. Am intrat şi am descoperit că nu au nici un fel de meniu "la vedere". "Hm, cred că-i cam scump aici". i-am zis lui Mami. Mi-a confirmat impresia :) Dar cum tocmai ce ne începusem mini-vacanţa am zis că nu se merită să ne încurcăm în detalii. Well, a fost la 4000Y pt. amândoi. Pt. un hamburger cu sos de ciumperci şi un pahar de apă... free refill la apă ;)
Fiind optimist din fire mi-am zis că putea fi mai rău şi am plecat să prindem autobuzul următor...

Care, în cel mai tipic stil mioritic a venit şi cum a venit a şi plecat. Adică nu mergea unde scria pe panel că merge... "how rude!" :p Se făcea spre ora 16 şi în Japonia toamna-iarna se întunecă groaznic de devreme aşa că ne-am hotărât că tot mersul pe jos e cel mai sănătos. Şi bine am făcut că am avut ce vedea şi ce poza...

La pensiune ("Alice Grove" pre numele ei non-japonez) am ajuns odată cu întunericul şi am fost întâmpinaţi de o tanti foarte amabilă dar care nu ştia să zâmbească. Mami mi-a explicat părinteşte cum că locuitorii din Touhoku [東北] (regiunea din nordul insulei Honshu) nu prea râd din cauza frigului. Ceea ce evident m-a dat pe spate ... de râs :p Ce folclor colorat mai au şi japonezii ăştia :)))
No, păi pensiunea a fost foarte drăguţă şi camera suficient de mare şi dotată ca să te simţi bine. Evident că nu aveau încălzire centrală (de fapt nici nu cred că există conceptul ăsta în Japonia) aşa că a trebuit să folosim aerul condiţionat pt. a aduce temperatura la valori suportabile de indo-europeni. Dar onsenul (hot spring) a fost drăguţ (era afară şi puteai să închizi cu cheia ca să nu fi perturbat din lungile momente de ... relaxare) iar cina şi micul dejun (incluse în preţ) au fost nu numai delicioase ci şi îndestulătoare! Pot să spun că e pt. prima oară în Japonia când mănânc la un hotel pe săturate ;) Şi doar ştiţi că nu-s prea mâncăcios de felul meu :p
O chestie mai peculiară a fost că mă aşteptam să fie ceva pe stil englezesc, doar eram în Wonderland-ul lui Alice... dar a fost franţuzesc ... ei, tot pe acolo ;)

A doua zi dis-de-dimineaţă (că dejunul a fost la 8) am închiriat două MTB-uri de la pensiune şi ne-am dat pe coclauri până a venit noaptea. Foarte frumoasă zona! Am făcut o gramadă de poze unele mai puţin reuşite decât altele dar în final cred că am mai multe poze bune decât rele :)

Zona asta Urabandai are o grămadă de locaţii turistice. Unul dintre cele mai faimoase este aşa numitul Goshikinuma [五色沼]. În engleză ar fi "The Five-Colored Swamps" şi îşi merită pe drept numele pt. că zona asta mlăştinoasă are nişte lacuri pur şi simplu superbe iar culoarea apei variază în funcţie de anotimp şi de ora zilei de la gri şi albastru închis până la azuriu, turcoaz şi chiar roşu pe alocuri. Am făcut şi eu nişte poze, de exempul asta, dar tot ochiul rămâne de bază în cazul ăsta. To see is to believe :)

Sâmbătă dimineaţa, după micul dejun, am plătit caş că nu acceptau CC şi ne-am luat drumul înapoi spre Tokyo-Yokohama. Am mai făcut şi câteva poze cu selecţiuni din puzderia de pensiuni ce literalmente împânzesc zona aceea şi apoi din nou un autobuz plus patru trenuri până acasă. Am ajuns aproape la fel de obosiţi ca la plecare :) Dar psihic ne simţeam mult mai bine!

Adresa pensiunii unde am stat şi care nouă ne-a plăcut este www.a-gr.jp. Situl este foarte amatoristic, dar are şi secţiune în engleză. Oricum, cina face toţi banii ;)

Am uploadat toate pozele care am considerat că merită sharuite pe Flickr. Le găsiţi în setul Urabandai.

duminică, octombrie 30, 2005

Aventuri feroviare virtuale - pe stil Japonez

Nu ştiu alţii cum sunt dar eu unul sunt un fan al lui Nică - de-asta îl şi citez/plagiez cu atâta vigoare :)

Well, eu unul când văd un web site a cărui adresă se termină în .com automatic mă duce mintea la ceva internaţional sau cel puţin "parţial vorbitoriu de limba engleză" ... de-asta când am văzut acele afişe imense afişate ostentativ în toate agenţiile de bilete JR cu mesaje gen accesaţi nemaipomenitul sit Eki-Net şi puteţi cumpăra bilete online, comod şi mai ieftin mi-am zis că trebuie neapărat să-l încerc şi eu. Nu de alta dar tot vroiam să plecăm într-o mică excursie cu trenul...

Ei, cu mausul în dreapta, cu tastatorul în stânga şi mai ales cu nativa de Mami lângă mine m-am avântat pe Eki-Net ... si dăi si luptă.

Ca să zic aşa, first of all, singura limbă străină era japoneza. Străină pt. mine :( Mami s-a bucurat :) "So much for dot-com", mi-am zis.

Apoi situl avea o structură şi o organizare de să-i baţi pe webmasterii ăia cu bambusul plin în capul cel gol. Nu'ş de ce, dar mai toate siturile japoneze sunt structurate într-un mod infernal?! O fi de la faptul că kanjiurile or fost original gândite să fie folosite pe verticală (de fapt beletristica aşa se şi tipăreşte - pe verticală şi de la dreapta la stânga!) şi pe web sunt folosite ca şi alfabetul latin: de la stânga la dreapta şi de sus în jos. Şi sincer nu prea dau bine-n poză...
Oricum, îmi e f.f. greu să navighez pe siturile nipone şi nu e numai din lipsa de cunoştinţe lingvistice :p Sunt prea altfel pt. un ioropean mioritic ca mine... dar noroc cu nativii...

După ce am reuşit în sfârşit să dibuim pagina aia cu înregistratul a început adevăratul travaliu! Formulare de înregistrare online am completat cred cu sutele până acum. În diverse limbi şi dialecte. Mai cu dicţionarul, mai cu copy&paste, până la urmă tot le-am bunghit. Dar pe ăsta - cu Mami lângă mine - şi tot mai că m-a dat gata. Adică m-a dus la exasperare...
E o problemă cu formele online în japoneză (şi poate apare şi în alte limbi care folosesc double-byte pt. caractere) că dacă nu ţi se specifică nu şti niciodată dacă trebuie să scrii single sau double byte. Well, ăsta de la JR vroia double-byte şi io aia îi serveam, dar nici să-l poci satisface. După ce am verificat şi răsverificat fiecare element din forma aia m-am prins ce nu-i convenea... numele meu era prea lung!!! Auzi acolo câtă nesimţire pe dânsul, "Muntean Alexandru" e prea lung :) Japonezii îs pe modelul considerat "sovietic" de mioritici. Adicătelea NumeleDeFamilie NumePrimit. Sorry, no botez here :p
OK, mi-am zis, hai să-i dau în cap cu "Muntean Alex". Tot prea lung! Ce să fac? Ce să fac? Uite ce probleme idioate şi ce pierdere de timp din cauza unora care gândesc insular...
Şi atunci mi-a venit ideea "deşteaptă". Îl traduc în japoneză. Aşa ca din "Muntean Alex" l-am făcut "Yamabito Arekkusu" [山人アレクッス]. "Yamabito" este traducerea perfectă pentru "Muntean" şi înseamnă nici mai mult nici mai puţin decât "om al muntelui" sau "hermit" ;) Sau cum s-ar zice pe la noi prin Ardeal: "Moţ" :))) Iar "Arekkusu" e o japanizare a lui "Alex". As good as it gets :p

Mi-a acceptat "numele japonez", mi-a acceptat şi cartea de credit... "l-am prostit", mi-am zis cu mândrie de pionier! Hai să cumpărăm beletele alea!
La bilete alt puzzle niponifer... mă întreba numărul şi numele trenului! Auzi acolo, parcă aş fi impiegatul de la Gara Scâlcioara, cantonul Tokyo. Ce penibil! Noroc cu alt sit care mi-a oferit răspunsurile la aceste egnime ale căilor ferate nipone: Hyperdia I-am vârât lui Eki-Net informaţiile dorite şi am continuat periplul halucinant prin labirinturile creaţiei feroviarilor niponi...
Nu vroia nici dus-întors (roundtrip). Îmi recomanda să vorbesc cu cei de la ghişeu pt. asta. Păi dacă aş fi vorbit cu cei de la ghişeu înainte de a mă lansa pe situl ăsta aş fi salvat 60 de minute din viaţă. Plus câteva sute de neuroni căzuţi la datorie...
Îmi era clar şi mie că trebuie să iau biletele de undeva dar mă gândeam că pot să o fac doar înainte de a mă urca în tren. Hai la casa de bilete...

Alţi bani (că a trebuit să mergem până în staţia Yokohama pt. asta), altă distracţie. Discut cu nenea, îi zic că m-am înregistrat şi am rezervat/cumpărat online (nu mi-e clar nici până-n ziua de azi) şi că vreau dus-întors dar nu se poate online. Zice "dă cardul cu care te-ai înregistrat ca să vedem ce şi cum". Îi dau cardul, îl swap-ăie (zvăpaie?) o dată, de două ori, de trei ori prin maşina aia şi-mi zice pe un ton maliţios: "onorabile client, sunteţi sigur că asta-i cardul cu care v-aţi înregistrat?". "Bineînţeles", îi răspund, "că altul nici n-am " :p Îl mai zvăpăie de câteva ori şi-mi răspunde cu fraza aia pe care o detest până-n măduva oaselor [申し訳ございません]: "Este de nescuzat, dar ceva nu merge! Verificaţi-vă încă o dată emailul de confirmare primit de la Eki-Net".
Cum să accesez Gmail? Cum să accesez Gmail? ... Ah, Yodobashi Camera (big electronics chain) sigur are nişte notebook-uri conectate la internet ;)
Am avut noroc. Au avut. Şi am putut să văd horoarea!!! Primisem nu mai puţin de trei mesaje de la Eki-Net. Primul zicea că m-am înregistrat cu succes. Bun. Pe ăsta îl citisem. Al doilea zicea că tranzacţia de cumpărare / rezervare / something a fost efectuată cu succes. Şi pe ăsta îl ştiam. Iar al treilea zicea că "Este de nescuzat, dar nu nu mai sunt locuri libere şi nu am putut face rezervarea!". Damn you, JR! Sunteţi plin de bani (poate cei mai mari din lume) şi plini de rahat în acelaşi timp. Cum poţi să trimiţi un mesaj că ai efectuat o tranzacţie şi apoi unul că nu a mers?!?!?! Şi asta nici măcar nu a fost tot...

Ne-am întors la bilete şi i-am zis lui nenea că Eki-Net suge şi nu am putut rezerva nimic. Ca şi răsplată am primit o nouă serie de "Este de nescuzat...". Am zis hai că o să cumpărăm la faţa locului. Acum am şi profil la Eki-Net, măcar să fac nişte puncte acolo, poate primesc nişte seminţe pe shinkansen, or something... Zvăpăie cardul, îl zvăpaie din nou ... mă priveşte suspicios, io-l primesc cu enervare crescândă, mă întreabă din nou dacă sunt sigur că ăla-i cardul bun, îi servesc acelaşi răspuns... în final îmi zice că nu sunt înregistrat în sistem ... WTF?!?!?!?!

Până la urmă am cumpărat bilete în dulcele stil clasic: "ia banii, dă biletele" şi ne-am cărat. S-a dus o jumătate de sâmbătă pe alergat aiurea. Era deja trecut de ora 19...

M-am tot gândit care să fi fost problema. O fi de la faptul că am fost forţat să folosesc un alias niponifer pt. numele meu în loc de cel real. Dar oricum, şi numele real a fost înregistrat pt. că erau trei căsuţe pt. nume acolo: în kanji (cel "oficial", cu ideograme), în hiragana (citirea numelui folosind hiragana) şi în romaji (citirea numelui folosind alfabetul latin). Iar din câte ştiu eu pe cărţile de credit toate numele se scriu în alfabet latin. Cel puţin a mea şi altele pe care le-am mai văzut vehiculate prin Japonia aşa sunt. Aşa că ...
Plus că a zis că m-am înregistrat cu succes... dar poate nu verifică numărul de pe CC până nu faci o tranzacţie propriu-zisă ... şi de aceea când am cumpărat biletele mi-a dat rezultatul ăla aberant bine-rău. Parcă am fi în fizica cuantică cu stări mixe de True-False ... what the heck?!

Aşa cu Eki-Net ... aşa că păziţi-vă bine. Faimoasele servicii excelente din Japonia le au doar cei care nu iasă din standarde. Şi, evident, nu pun întrebări ;) Adică localnici :)))

luni, octombrie 24, 2005

So much for connectivity

Cum era fraza aia... "Orice sfârşit este un nou început" Or something ...

Nu ştiu cum e pentru alţii din firma asta dar pentru mine sfârşitul proiectului pentru care am fost angajat la Kodak Japan acum mai bine de doi ani - mă apucă deprimarea numai când încep să mă gândesc cât de repede a trecut timpul :(( - are mari şanse să însemne şi un nou început ... în altă parte.

Lucrul bun e că nu mă/ne dă nimeni afară. Cel puţin nu încă :) Dar în dulcele stil clasic (scuze, Nichita) practica cu "v-aţi terminat, treaba acum vă tăiem macaroana" este foarte activă printre noi. Ultimul exemplu este că de vineri nu mai am acces la "reţeaua de test". Nu doar eu, dar nu ştiu cum se face că sunt singurul membru al team-ului ăsta care nu mai are acces la reţeaua de test. Or fi auzit că-mi caut de lucru?! :p

Anyway, nu reţea de test => nu IM - pt. că reţeaua oficială e prea bine baricadată pt. a te lăsa să ieşi cu un chat mic, acolo... aşa că cer anticipat scuze celor care mă aşteptau, cu gânduri bune, la cotitura virtuală... nu mai mere, fraţilor, şi nu poci pentru ca să fac nimic...

Poate o să mai intru seara, de acasă. Deşi foarte rar mă simt în stare să mai intru online de acasă. Poate Skype că e mai uşor să vorbeşti cu gura decât cu mâinile :)))

UPDATE: Impresii după o zi
Cum am putut să uit ce bine e să ieşi printr-un proxy cu parola... Cred că mi-a mers prea bine în ultimii doi ani şi am uitat primele 2-3 luni la Kodak când eram în aceeaşi situaţie ca şi acum...
Toate downloadurile merg muuult mai încet (deh, reţeaua de test era pe fibră optică şi eram 15-20 de oameni pe ea, cea oficială e Tsomething şi suntem 200) - unde mai pui că dacă vreau să aduc ceva din Japonia toate pachetele merg JP -> US -> JP , nu pot să fac update la o grămadă de aplicaţii pt. că nu ştiu cum să treacă prin proxy parolat, nu-mi mai merg nici testele mele din Python şi Ruby şi recunosc că sunt prea beaver ca să ştiu cum să le configurez să treacă prin proxy - asta parcă e cel mai frustrant :p

Cred că înţeleg de ce nu mă avânt prea tare după joburi în firme financiare (exceptând lipsa experienţei în domeniu ;)) Accesul la internet e atât de limitat încât cred că m-aş îmbolnăvi de nervi după câteva săptămâni. Nici măcar salariul gras nu ştiu dacă ar şterge gustul de închisoare virtuală ... mă întreb fostu-mi coleg filipinez cum se descurcă la Morgan Stanley că, după cum dealtfel mă aşteptam, nu a dat nici un semn de viaţă de o lună de când a început acolo...

sâmbătă, octombrie 15, 2005

EASYSHARE-ONE

Acum că a fost lansată oficial în magazine cred că pot să scriu despre ea. Ea fiind titlul articolului ăsta şi proiectul la care am lucrat (împreună cu mulţi alţii) aici la Kodak Japan mai bine de doi ani.

Doamne, ce minune de cameră dijitală! BUY IT NOW!!!

Hai că glumesc, la 600USD, chiar şi cu card-ul WiFi inclus, cred că e cam pipărată. Well, ok, prea pipărată :p
Dar la câţi bani au fost investiţi în proiectul ăsta ... cineva trebuie să plătească ... adică, după cum e normal, nea consumatorul amator de gadgeturi hi-tec :)
Plus că e wireless, se conectează la internet, are touch screen, stylus, un UI bazat pe Macromedia Flash Player 6, 250 MB memorie internă şi multe alte minunăţii.
Şi azi chiar am aflat că se vinde neaşteptat de bine în US!
Get it EASY and SHARE hard! :p

marți, septembrie 20, 2005

Valorile ie printre noi

Cred că am mai scris aici că am (tehnic vorbind: "aveam") un coleg filipinez - stă chiar în spatele meu (că aşa suntem aranjaţi aici, în configuraţii romboidale (fiecare la colţul lui ;)) şi obişnuiam să mai pălăvrăgesc cu el de una, alta...

Cum suntem doar doi programatori non-japonezi printre 150+ de localnici a fost o surpriză plăcută să fim colegi nu numai de team ci chiar şi de module. Adică modulul meu vorbea cu al lui :p Şi vorbeau bine :)))
Spre deosebire de colegii japonezi cu care colaborez cam greu (nu e numai diferenţa şi necunoaşterea de limbi, ci mult mai mult... different mind patterns ar spune unii) cu tipul ăsta din Filipine şi cu colegii din US n-am avut nici o problemă. Evident că am avut parte de (inevitabile) frecuşuri... dar pe ansamblu lucrurile au mers (vorba ardeleanului) nice & smooth.

Ei, cum toate minunile nu ţin prea mult - mai ales în IT ;) - tipul a început să-şi caute un alt job de prin aprilie anul ăsta. Nu ştiu de ce i se pusese lui pata cu Financial IT (fiecare cu colivia lui) - cert e că a început să studieze tot felul de situri în domeniu şi, după ce şi-a trimis resume-ul la 10% din firmele din Tokyo a început să meargă la interviuri la greu. Si luptă, si dăi...
Cică "practice make it perfect" aşa că după ce a picat primele 15 interviuri (din relatările lui) a avut două hituri senzaţionale - cel puţin pt. mine, care nu mă prea aşteptam să se împlânte :p - a luat interviurile şi la Lehman Brothers şi la Morgan Stanley. "Bravo, Ghiţă!", i-aş fi spus, dar nu-l cheamă nici Ghiţă şi nici mioritică nu parleşte - deşi am încercat să-i explic de nenumărate ori, tot cu impresia că România este o fostă membră a URSS, trăieşte... Bine că măcar e convins că româna e limbă latină :p

Well, azi e prima lui zi la Morgan Stanley (nu ştiu exact pe ce criterii a ales (dat cu banul?!)) şi îi urez numai bine. Deşi sunt convins că nu va citi blogul ăsta ;)
Oricum trebuie să reiterez idea cu "Valorile ie printre noi". Din păcate mulţi nu realizează asta decât prea târziu ... când valoarea îşi schimbă serviciul.... Nu ştiu ce e în capul manajerilor ăstora de la Kodak Japan... dar cert e că nu ştiu să păstreze oamenii (şi know-how-ul) în firmă ...

Eu mă simt parcă (şi) mai pierdut aici, în colţul meu (nu, nu e un colţ de rai şi nici măcar un picior de plai, în camera asta fără geamuri...), dar deocamdată rezist şi introspecţiilor de genul "wtf am I doing here?" şi tendinţelor de a-mi satisface depresiile cumpărând produse online ... parcă îi aud pe cei de la Apple Japan şoptindu-mi duios în urechi who knows, maybe you will find your happiness in that new PowerBook ;)

joi, august 18, 2005

Primul spam

Şi sper să fie şi ultimul!

Aşa că am schimbat setările pt. comentarii din "Anyone" în "Only registered users". Ştiu că nu e prea user-friendly dar e mai sigur aşa. Vorba ceea din bătrâni: better safer, than sorry.

sâmbătă, februarie 19, 2005

PSP

Dacă întrebi un tânăr european sau american ce înseamnă "PSP" nu ştiu ce răspunsuri vei primi. Dar dacă întrebi un tânăr japonez aproape sigur va răspunde Sony PlayStation Portable.

Sony. Aproape că detest compania asta. Aproape. Nimic personal, evident. Sony stă bine la capitolele design şi usability. Dar politica lor de marketing îmi este foarte dezagrabilă. Şi nu numai mie. Unii îi numesc un Microsoft al Audio-Video-ului. Şi pe bună dreptate. Aceleaşi practici proprietare. Aceeaşi politică de promovare a standardelor proprii în mod exclusiv. Welcome to Sony Island. You bought once from us, you have to do it for the rest of your life!
Plus preţuri penibile pentru produse de o calitate nu rea, dar nici super. IMO, Panasonic sau Samsung fac produse mai bune, mai deschise şi mai ieftine. Dar nici Panasonic, nici Samsung nu fac console de jocuri! ;)
Şi cum în Japonia raportul jocuri PC/Console este cam la fel ca cel nativi/gaijini rezultă că a te juca jocuri (video) în ţara asta este echivalent cu a avea o consolă. Iar cum Xbox-ul Microsoftului este foarte slab reprezentat în Japonia, iar GameCube-ul Nintendoului este axat mai mult pe kinderi, singura soluţie rămâne PlayStation a lui Sony.

Ei, după cum poate că unii dintre voi ştiu deja, ultima drăcovenii inventată de Sony pentru a mai stoarce ceva yenişori (echiv. a 250USD) şi mai pe urmă (din martie) şi ceva dolărei, iar mai apoi euro samd samd din buzunarele amatorilor de jocuri la portativ este PSP.

Evident că, ca orice PC-addict mi-am zis cui îi pasă de produsele lor de kko. Dar, vorba proverbului, "Dumnezeu nu bate cu parul" ... aşa că, după ce am fost la Kung-Fu Hustle (un film delirant, btw), am primit un email de confirmare şi apoi un colet conţinând un PSP Value Pack.

Damn, asta da culmea ironiei!!! Hehehe....

miercuri, februarie 16, 2005

43 Things

Uite ce am descoperit în peregrinările mele online... 43 Things.

Se interfaţează de asemenea cu flickr şi del.icio.us şi cu câteva blog engines, inclusiv Blogger - folosit de mine.

Este interesant să vezi cum conceptele astea de Social Networking evoluează pe zi ce trece... Webul Semantic ie pe vine ...

joi, februarie 10, 2005

Magic The Gathering

Aseară am fost - după mulţi ani - la o întrunire a magicienilor ;)

Nu, nu a fost organizată de Marian Râlea, faimosul magician de la TVR. Organizatorul a fost Ron Foster, reprezentantul Wizards of the Coast în Japonia. Informaţii detaliate, pt. posibilii amatori de Magic - cititori ai blogului ăsta în română - rezidenţi ai Tokyo-ului (dificil combo) găsiţi pe situl JIGG.

L-am cooptat şi pe amicul Nobu pt. seara de miercuri şi nu i-a părut rău. Deşi el este absolute beginner iar eu un beginner care a uitat mai toate regulile ;) ne-am distrat bine împreună cu ceilalţi magicieni... Locaţia pt. întrunirile de Magic este Shakey's Pizza Takadanobaba, aşa că se îmbină utilul cu plăcutul.

Partea interesantă a fost că toţi cei prezenţi la întrunirea de miercuri - care a marcat pornirea unui turneu de Magic în Tokyo cu tema Betrayers of Kamigawa - au primit cadou un Champions of Kamigawa tournament pack şi două Betrayers of Kamigawa boosters. Toate bune şi frumoase dar setul ăsta cu tema Kamigawa (o temă japoneză) este pt. nivel expert. Aşa că până la urmă tot cu nişte pachete de beginners am jucat ;)

Important e că ne-am simţit bine şi că am redescoperit farmecul (costisitor? :p) al Magicului după aproape 5 ani...

luni, februarie 07, 2005

Internet acasă

Nu credeam că se va întâmpla prea curând. Cel puţin nu aveam nici o dorinţă să investesc prea mult în apartamentul ăsta de închiriat - şi de unde o să mă mut probabil în toamnă.
Dar presiunile lui Mami (japonezii ăştia parcă ar fi toţi născuţi cu keitai-ul în mână) şi oferta specială TEPCO pt. fibră optică au conspirat să mă facă să aplic la sfârşitul anului trecut.
Am ales Asahi-Net ca şi ISP pt. că sunt printre foarte puţinii cu suport tehnic în engleză... "and you never know..."

Apoi, am avut de aşteptat vreo două luni ... aprobări, verificări, telefoane - birocraţie mare şi aici - dar în final a venit!
Evident că în primele două zile nu am putut să mă conectez din cauză unor setări ascunse pt. TEPCO. Dar apoi m-a sunat un tip de la Asahi-Net (la început ne-am chinuit ambii cu japoneza până să-l întreb io dacă vorbeşte engleză şi să descopăr ca era canadian :p) şi mi-a vândut pontul despre setarea ascunsă. Iar apoi ... FTTH, 100 Mbps, download-uri la 3-4 MB/s - viitorul sună bine ;)

În consecinţă o să fiu, oarecum, mai activ cu chatul şi cu mailurile. Dar nu groaznic de activ ;)

joi, februarie 03, 2005

BCR nu e prieten cu Mozilla!

Încerc şi io, ca tot românu ;), să accesez situl ăstora de la BCR şi ia-n te uită ce mesaj criminal sare la gâtul mult iubitei noastre Vulpi de Foc (a.k.a. Firefox):

Portalul BCR este construit pe platforma mySAP-Portals.
Urmatoarele browsere suporta platforma mySAP-Portals:
Internet Explorer 5.0
Internet Explorer 5.5
Internet Explorer 6


Vă întrebaţi oare care a fost următoarea-mi mişcare.... păi au fost două :)
Prima: CTRL-W (Close Tab) - eram prea scârbit ca să refolosesc fereastra aia pentru altceva
A doua: Click în "Search Box" şi caută "Raiffeisen Bank" ... ia te uită că până şi-n Tălmaciu au bancomat! :)))

Sânjele ghermanic nu se dezminte! Şi mai au situl şi pe MS ASP, dar totuşi e standards friendly. Frumos.

miercuri, ianuarie 26, 2005

The Elder Scrolls IV

Nu m-am mai entuziasmat de mult în faţa unor screenshot-uri din jocuri... poate m-oi fi maturizat în exces, or something ;)
Dar când am văzut screenshot-urile astea mi-a picat faţa!!! Mă întreb ce sistem îţi va trebui ca să arate la fel în timp real... Vegetaţia e uimitoare! Ca şi detaliile caracterelor!

Şi ia-n uitaţi-vă la armele astea. Parcă ăştia de la Bethesda s-ar fi inspirat după cele create de Paul! :))) Mă întreb dacă le are pe undeva online. Aş pune linkul...

E clar, jocul ăsta intră pe Wish List!

vineri, ianuarie 21, 2005

Încă 7 invitaţii la Gmail

Am mai primit nişte invitaţii la Gmail de dat. Cred că acum mai toată lumea (interesată în aşa ceva) are ... dar pentru cei care n-au şi vor ... hai douzo :)

miercuri, ianuarie 12, 2005

Din nou cu mesenjeru-n mână

Ieri pe la ora 17, după două şedinţe care mi-au tăiat şi puţinul elan pe care-l aveam :p (încă nu m-am refăcut după mini-vacanţa de iarnă şi n-am mai avut concediu din ... de când îmi căutam servici :))) mi-a trăznit prin cap o idee grozavă! :p
"Ce-ar fi să instalez ultima versiune de Trillian? Poate cu asta merge să ies prin proxy..." Şi a mers!!!

Ce încântare să faci chat după mai bine de un an jumate de gulag internetist!
Am prins online câţiva din foştii colegi de facultate şi, evident, că mai nici unul nu citeşte blogul ăsta. Aşa că toţi mă întrebau acelaşi lucru. Mă rog, şi io i-am întrebat tot acelaşi lucru :p, dar nu pentru că mi-ar place să mă repet ci pentru că nu pot să culeg informaţii despre ei din alte surse... cu alte cuvinte românii nu bloguieşte. Trist dar adevărat. Şi nici măcar nu agreghează. Sau cum s-o fi zicând să foloseşti un Feed Reader pentru a citi ştiri şi bloguri.

E greu să bagi cuvinte noi în limbă ... fără să sune penibil. M-am uitat zilele astea pe sit la Flamingo Computers şi mi se părea că e o altă limbă. "Calculatoare de birou" (pe onoarea mea de fost utecist că nu m-am prins ce sunt astea! M-a dus gândul la ceva gen "maşină de calculat" :))), "Unitate de dischetă", "Unitate de disc fix", Unitate optică".... mai lipsea o "Unitate militară" şi era tacâmul complet!
Damn, ce nasol sună. Aproape că mă deprimă... Până şi marketing pitch-ul suna atât de out-of-this-world (ca şi româna mea, dealtfel). Uite pagina pentru curioşi. Deşi probabil că va pointa aiurea mai devreme sau mai târziu.

Revenind la instant messenging ... acum că pot face chat (tehnic, dar neoficial) - asta până nu închid băjeţii toate porturile - o să încerc să intru din când în când. Probabil dimineaţa foarte devreme (ceea ce la mine e o imposibilitate biologică date fiind orele la care mă trezesc :p), sau seara târziu.

P.S. Pentru cei care nu au folosit niciodată Trillian, uite aici info:
Trillian has released the final version of it's new version 3.0 all-in-one Messenger client for Windows. Some of the features in this version: Basic Messaging with AIM, ICQ, MSN, Yahoo, Jabber, LAN, Mobile Messaging, File Transfer, Mail Notification, Group Conferences, Videochat, SecureIM and many many more features to enjoy in this brand new release.