miercuri, decembrie 29, 2004

La Mulţi Ani 2005

Cum n-am internet acasă (ce interesant trebuie să fie să ai internetul acasă - ţi-ar trebui o casă cam MARE) ăsta e ultimul mesaj pe 2004.

Am primit indicaţii preţioase de la al nostru manajer cum că "Să nu veniţi la servici în perioada 30.12.2004 - 03.01.2005". Nici măcar nu m-am obosit să întreb "De ce?". Nu e voie, nu e voie. Asta este. Nu că aş fi ţinut să viu, anyway :p
Aşa că până în a patra zi, al celui de-al cincilea an, al celui de-al doilea mileniu (depinde cum numeri - pentru alţii al şaptesprezecelea an de domnie ;)), al celei de-a şaptea epoci (geologice) o să fiu deconectat. Vorba ceea "mai puneţi mă şi voi mâna pe-o carte..."

Prea-cinstite domniţe şi honorabili domniţi (ce frumoasă-i româna asta - uite cum modelăm în ea, ca în plastilină), io vă urez un minunat 2005, fără alegeri nasoale, fără invazii, fără atentate, fără cutremure, fără taifunuri, fără tsunami-uri (Doamne, ce mai cadou de Crăciun au primit unii... or fi fost chiar aşa de răi, sau de ce oare?), fără inflaţie, fără storm-trooperi (greş ... cu CÂT MAI MULŢI storm-trooperi că Episode III ie pe vine la anul în luna lui cireşar) ... să revenim ... fără storm-trooperi în-carne-şi-oase ... Yoda Sensei poa' să se arate ... împreună cu câţiva battle-droids de la Ministerul Afacerilor Intergalactice.

Într-un cuvânt CeleReleSăSeSpeleCeleBuneSăSeAdune!
(Ăsta da cuvânt! E mai tare şi decât spellurile alea din Harry a lu Petre)

La Mulţi Ani!

Şi pentru miile de niponiferi ce citesc bloguri în limba urmaşilor lui Deceneu:
あけましたおめでとう

sâmbătă, decembrie 25, 2004

Kuraciunul la niponiferi

Nu ştiu alţii cum sunt -- de fapt ştiu, dar îmi place fraza asta din clasici :p -- dar mie îmi place Crăciunul... adevărat.
Aici la niponiferi arată cam aşa (Interviu cu titlul "What does Christmas mean to you? And do you know the real meaning of Christmas?").
Comentariile japonezilor din interviul ăla nu m-au mirat chiar de loc. M-am lămurit de mult de gradul de cultură de soia care domneşte p-acilea. Dar cele mai tari sunt comentariile gaijinilor!

O foarte diferită (aş putea numi-o foarte personală) perspectivă asupra Crăciunului în Tokyo se găseşte în alt articol din Japan Today, Christmas spirit alive in Tokyo pre numele lui. Cred că suculentele comentarii :p spun totul despre veridicitatea articolului.

Ei, Crăciun Fericit pentru toată lumea! Sărbătoriţi-l şi pentru mine. Noroc că a picat sâmbăta că altfel mergeam şi la servici...

luni, decembrie 20, 2004

După zece săptămâni...

A fost ca un mini-maraton, multi-cultural, intelectualo-emoţional (A storm of swords?), pigmentat cu pizza, wasabi şi sos de soia. Doar că a durat cam zece săptămâni.
Cinci săptămâni ale mele acolo, Cinci săptămâni ale lor aici. Şedinţe peste şedinţe, vikenduri lucrate, 14 ore pe zi, prea multă pizza în US, prea mult sushi în Japon. A fost şi distractiv, a fost stresant. A fost şi bine, a fost şi rău. Dar mai mult bine decât rău :)

N-am mâncat curcan de Thanksgiving. Am mâncat sushi. Pe mine m-a distrat. Pe ei nu.
Am fost şi în Akihabara. Au făcut o tonă de poze. Cu otaku. Cu figurine. Cu hentai. Cu cos-play. Cu lumini multe şi multicolore de să-ţi sară ochii din cap. Pe ei i-a distrat. Pe mine nu.
Am fost şi la karaoke. Niponiferi, yankei, un filipinez şi un pui de dac (watakushi care vra să zică). La început ne-a distrat pe tonţi. Apoi a devenit extrem de enervant. Rămân la vechea mea părere: karaoke suje!

Una peste alta, la sfârşitul săptămânii trecute s-au zburătăcit acasă. Pe ei i-a bucurat. Pe mine nu.

Din nou nu se aud în caverna asta (o numesc aşa pentru că nu avem geamuri :p) decât bătăile ritmice în taste şi scârţâitul câte unui scaun. Aerul este cald, uscat şi super-reciclat. Din când în când oamenii îşi cer scuze. Pentru nimic şi pentru orice.
Evident că la început m-au nedumerit profund aceste monologuri de grup. Apoi m-am lămurit. Sunt semnale emise la intervale regulate de către membrii colectivului (The Hive), indicând celorlaţi membrii starea de activitate a individului respectiv. De ex. online, active, inactive, stand-by, sleep mode etc, etc.

Vă las şi mă întorc la dormitul supt biuro. Este tont ce pot face la ora asta.....

Din ciclul Să ne cunoaştem metropola:
"Oxigenul este o resursă limitată şi foarte preţioasă în Tokyo aşa că cetăţenii sunt sfătuiţi să respire ziua cu un plămân, iar noaptea cu altul."

miercuri, decembrie 01, 2004

Congratulations to the People of Romania on the Occasion of the National Day of Romania

... din partea Mitsubishi Heavy Industries şi Koyo-Seiko Co.
Plus o poză cu rulmenţi Seiko, probabil fabricaţi în Ro? Măcar ar putea să facă ceva reduceri pentru români la ceasurile alea scumpe ;)

Interesant. Nu mă aşteptam să citesc aşa ceva într-un ziar japonez. Chiar şi dacă e în ediţia engleză. Plus un articol intitulat "2004 a landmark year of significance for Romania" by Petre Stoian, Romanian charge d'affairs in Tokyo.
Informativ articolul. Cel puţin pentru mine care nu citesc ziarele mai deloc - pe ăsta mi-l pusese colegul filipinez pe birou azi dimineaţă. Am aflat şi io că "Romania will join the EU in 2007 and is set to make an important contribution to the newly enlarged union."
Ma izbit ceva în fraza de mai sus: "Important contribution"? În ce? Pâine şi sare? Vin şi miere? Computerişti? Care n-au fugit incă în Canada, au ocazia să o facă în Germania sau UK? Sau poate ar trebui să mă întorc... să ne întoarcem cu tonţii... să ne aducem fiecare mica-mare contribuţie.
Dragi concetăţeni continentali, EU ie cu noi!, ce ne pasă de nouă de amerikani şi kanadieni! Noi nu ne trădăm continentul! Am zis.

Până una alta, după cum zicea şi articolul de mai sus, să ne vedem în 2005 la World Exhibition in Aichi Prefecture. Da, e chiar aici. Cu accentul pe primul "i" :)