duminică, noiembrie 07, 2004

Şi în ziua a şaptea s-a odihnit

Eronat! Actualmente, dureros de eronat!

După ce am venit sfârşit din zborul ăla de două zile, ce credeţi că le-a trăznitără prin cap stimabililor noştri manajeri?! Şedinţă Duminica! Ce horoare! Şi măcar dacă ar fi scos un japonez chestia asta din el. De unde, ca de obicei, amerikanii-s de vină... ;)

Pe post de paleativ a fost prezenţa colegilor mei din Rochester (cu care lucrasem aproape cinci săptămâni - şi poci să spui că lucrez mult mai bine cu ei decât cu japonezii - şi nu e vorba numai de bariera lingvistică) care au executat un salt-transoceanic-forţat (de manajement) la nici două zile după plecarea mea.

Aşa că după necesarul "long time no see" :p am purces la 11 ore de şedinţe care m-au enervatără teribil. Nici măcar nu eram cu tonţii de faţă aşa că, ca de obicei, se făceau supoziţii despre când şi cum or să termine X şi Y şi cât suntem de în urmă cu planul...
Io mi-am exprimat dezaprobiul public... "unde-s tovarăşi ceilalţi membri ai colectivului?" "Let's share the pain!" şi alte enormităţi induse de jet lag-ul mult mai puternic decât la "dus". Mă aşteptam ca la întors să nu am probleme cu diferenţa de fus orar. De fapt a fost invers! Hm, ciudat, mi-o fi priind Amerika mai mult ca Japan? :p
Mi s-a replicat că sunt prezenţi doar membrii cheie (eu sunt sol?) şi că ceilalţi tovarăşi vor fi informaţi de schimbările în plan luni dimineaţa. "So I kept the pain for only me" Şi io care vroiam să fiu generos...

Niciun comentariu: