duminică, noiembrie 07, 2004

Şi în ziua a şaptea s-a odihnit

Eronat! Actualmente, dureros de eronat!

După ce am venit sfârşit din zborul ăla de două zile, ce credeţi că le-a trăznitără prin cap stimabililor noştri manajeri?! Şedinţă Duminica! Ce horoare! Şi măcar dacă ar fi scos un japonez chestia asta din el. De unde, ca de obicei, amerikanii-s de vină... ;)

Pe post de paleativ a fost prezenţa colegilor mei din Rochester (cu care lucrasem aproape cinci săptămâni - şi poci să spui că lucrez mult mai bine cu ei decât cu japonezii - şi nu e vorba numai de bariera lingvistică) care au executat un salt-transoceanic-forţat (de manajement) la nici două zile după plecarea mea.

Aşa că după necesarul "long time no see" :p am purces la 11 ore de şedinţe care m-au enervatără teribil. Nici măcar nu eram cu tonţii de faţă aşa că, ca de obicei, se făceau supoziţii despre când şi cum or să termine X şi Y şi cât suntem de în urmă cu planul...
Io mi-am exprimat dezaprobiul public... "unde-s tovarăşi ceilalţi membri ai colectivului?" "Let's share the pain!" şi alte enormităţi induse de jet lag-ul mult mai puternic decât la "dus". Mă aşteptam ca la întors să nu am probleme cu diferenţa de fus orar. De fapt a fost invers! Hm, ciudat, mi-o fi priind Amerika mai mult ca Japan? :p
Mi s-a replicat că sunt prezenţi doar membrii cheie (eu sunt sol?) şi că ceilalţi tovarăşi vor fi informaţi de schimbările în plan luni dimineaţa. "So I kept the pain for only me" Şi io care vroiam să fiu generos...

vineri, noiembrie 05, 2004

Din nou acasă

Pentru cei care se vor minuna la asocierea "acasă" şi "Japonia" le recomand să facă clic pe "Link relevant" pentru definiţia lui "acasă".

Care-va-să-zică m-am întors. După cinci săptămâni. Şi nu în balon, ci în Rochester, NY. Vezi mesajele precedente pentru detalii.
Evident că iniţial mersesem doar pentru trei. Şi în final nici măcar cinci nu au fost suficiente. Dar japonezii urlau să vin "acasă", iar amerikanii mai că nu vroiau să-mi dea drumul. Conflicte şi politikie multă în corporaţiile astea. Lucru dreq. Ce simplu era când iubitul conducător ne indica preţios la tonţi ce să facem. Sau pe aproape...

Nu-mi place să zbor. Dar parcă ar fi după mine. Aşa că hai returu'. A fost cam dramatic. Mă rog. Cel puţin de la Rochester la Chicago, într-un mini-jet - sau cum altcumva poţi să-i zici unui vehicul care are două rânduri de scaune ca un autobuz, şi două motoare cu reacţie (jet engines) puse la coadă.
Am făcut în loc de 50 de minute, 90. Cu zguduieli, tremurături şi dat la o parte din calea avioanelor mari (adevărate :p).
Evident că mi-era că pierd avionul de la Chicago la Narita. N-a fost să fie. Că şi ăla avea întârziere. Acum am înţeles şi io de ce-i zice lui Chicago "wind city". Ie cu vânturi multe! Gurile rele susţin că le trimit kanadienii ;)
De la Chicago la Narita a fost decent. Dar luuung (aproape 13 ore) şi n-am putut dorm nici măcar o secundă! Ia să-l văd io pe ăla care poate să doarmă o secundă?! ;) Aşa că am fost forţat să revăd pentru a doua oară "Spiderman 2" (nu prea mi-a plăcut - prea clasică povestea - prea pentru fani) şi "The Terminal" (a fost ok, dar nu grozav). Noroc cu vecina amerikano-koreană cu care i-am bârfit pe japonezi. Arăta nici de 30 dar când mi-a zis că are un copil de 7 şi unul de 10 ani am început să bănuiesc că ceva nu e în regulă ... apoi când mi-a arătat paşaportul şi am citit 41 ... damn, credeam că vrăjitoria a dispărut în evul mediu ... se pare că nu şi la koreeni...

Mami m-a aşteptat la aeroport şi am fost foarte încântat să o revăd. Arăta superb! :))) Îmbrăcată ca o studentă, nu-i dădeai nici 20 aşa că mă uitam oarecum îngrijorat în jur să nu ne spotuiască protecţia minorilor...
De fapt, vameşii japonezi au fost super eficienţi! Chiar prea eficienţi. Când a auzit nenea ăla că vin din US, mi-a urat bine-aţi-venit, mi-a pus ştampila în paşaport şi a strigat "Următorul!".
Damn, nu tu control, nu tu descălţat, dezbrăcat, nu tu raze X, Y, Z şi alte alea. Apoi m-am dumirit că toate alea le făcuseră deja amerikanii aşa ca japonezii mă considerau kirei (curat). Hm, şi io care mă gândeam că ma iau ăştia la întrebări cei cu merele alea din valiză...

Am adormit în trenul de la Narita la Yokohama. Unii ar spune ca un adevărat niponifer. Io aş spune: ca un mioritic extenuat. Cert e că mi s-a tăiat filmul, ceea ce mi se întâmplă extrem de rar... Economy class syndrome? Sper că nu!

luni, noiembrie 01, 2004

Lazy Sunday, lazy me ...

Cum n-am carnet/masina (si aici esti mort fara masina) si duminica asta mi-am petrecut-o in fata tembelizorului si a calculatorului. Deh, e ultima din "excursia" asta la Rochester asa ca nici nu mai imi pasa ca ma prostesc ... de tot ;)

Ma indoiesc ca mai vin anul asta inca o data aici (mai ales ca vine zapada in curand ;)) asa ca mi-am facut plinul de "Sex and the City", "Friends", "Seinfeld", "Will & Grace", "X-Files" si alte celea ;) Mi-am facut plinul pe urmatoarele sase luni!

In Japonia TVul este ceva foarte ... ciudat. Ai orice, mai putin filme! Ma rog, nu am cablu ... dar oricum, cele 6-7 posturi nationale sunt de toata jena cand le compari cu cele din Ro! Show-urile sunt cica foarte bune ... daca le intelegi! :p
Tot raul spre bine caci in Japan, ma dezobisnuisem de holbatul in tembelizor... ma axasem pe holbatul in carti! :)))

Sunt un mare amator de sitcoms asa ca ... cu Halloween, fara Halloween ... hazul a batut horoarea!

Trick-or-Treat ... bah, who cares when "Carrie Bradshaw knows good sex"! ;)

Daylight saving

Astazi "am castigat o ora"!
Impreauna cu restul tarii :) Sau pe aproape, ca din cate scrie in wikipedia (vezi linkul) nu toate statele (americane) au adoptat procedura. Din diverse motive.
Oricum in Japonia nu s-a adoptat sistemul asta - care cel putin mie imi place - asa ca diferenta de fus orar fata de Romania este cand 6, cand 7 ore. Fata de EST (Eastern Standard Time - coasta de est, America de Nord) este de 13 ore. Acum 14.

Ce ti-e si cu timpul asta ...