joi, octombrie 14, 2004

Rochester, NY

Sunt aici din 5 octombrie. În bişniţ trip. Şi e unul din motivele pentru care nu am mai scris nimic de multă vreme...
Obţinerea vizei, munka, schimbarea de fus orar (jet lagu'), şi mai multa munka, lenea şi tastatura asta mizerabilă (japoneză) de pe Thinkpadu (designed in US, made in China :)) ce tre să-l car toată ziua după mine fiind alte motive.

Care-va-sa-zică am ajuns şi la fraţii amerikani. O să scriu detalii mai pe larg şi mai încolo :p despre motive, viză şi alte alea. Le scriu retroactiv ca să fie mai interesant. Ca în Memento ;)

Cum e? E "altfel"! ;) E diferit de Japonia. E diferit de România. Dar totuşi atmosfera e mai aproape de Ro, decat de Japan. Nota bene: "aproape" trebuie interpretat relativ.

Comparată cu Japonia, şi semănând întrucâtva cu Romania, ţara nu e atât de tehnologizată, oamenii sunt mai deschişi, mai gălăgioşi şi mai comunicativi, se dă bacşiş şi e indicat, câteodată, să numeri restul ;), restaurantele şi magazinele sunt mai neîngrijite (dar nu foarte), numărul "dubioşilor" este mai mare (în Japonia tinde la zero), porţiile sunt mai mari, dar şi mai "nesănătoase" :)
Comparată cu Romania, şi semănând întrucâtva cu Japonia, ţara e mult mai tehnologizată, oamenii sunt mai civilizaţi şi mai puţin gălăgioşi, nu trebuie să numeri restul întotdeuna, restaurantele şi magazinele sunt mai îngrijite (dar nu foarte), numărul "dubioşilor" este mai mic, mâncarea e mai variată.

In final chestiile tipic amerikane:
Totul e MARE ("Think BIG, like Americans!"): străzile (acum îl înţeleg pe Miţă care-mi scria că iţi ia 5min să traversezi câte o stradă), clădirile, maşinile (e plin de trucks!), mâncarea ("super size me!"), oamenii (la 1,72m ai mei mă simt ca Gulliver în ţara giganţilor! :))), steagurile (sunt peste tot şi în general IMENSE), tembelizorul cu multe zeci de canale pline de shopping sau sporturi fără nici un sens pentru ioropeni!
Toţi te-ntreabă "Cum iţi mai merge" :p ("How's going?", "How are you today?"). La servici, în magazine, în restaurante, peste tot! Oamenii se interesează de soarta ta, iar tu trebuie să te interesezi de a lor! Ah, şi inca ceva, trebuie să răspunzi pozitiv! De zece zile de cand sunt aici n-am auzit pe unul să raspundă cu ceva diferit de "fine", "good", "ok" samd. Pozitivismul amerikan la mama lui acasă! Ie, dizgasting, fraţilor! Zău aşa! Nu puteau să dea şi ei "Zîua bună" sau un "Hi" acolo...

Mi-a luat mai bine de o oră să scriu rândurile de mai sus! Tastatoru naibili!

No, noapte bună la unii, o zi bună la alţii şi how's going? la toantă lumea! ;)

Niciun comentariu: