duminică, octombrie 31, 2004

La primblare prin vecininătăţi

Azi a fost o sâmbătă lungă...

M-am trezit (o condiţie sine qua non de a începe orice sâmbătă :p), am "rupt rapid nişte mămăligă cu brânză şi ceapă" (to break fast?), şi apoi huţa la colegu ... ar rima cu "ţa" dar e un el, şi încă şi însurat - da ficior fain, de comitet ... că ultimele directive preţioase ne indicau să "nu precupeţim nici un efort pentru îndeplinirea planului == respectarea dead-lainului" aşa că tre să băgăm tare că altfel ... am auzit că angajează EWC-ul din nou ...

Aşa că am scris şi ceva cod în pre-ziua de Halloween - şi sper să nu fie bântuit or something...

Partea mai interesantă a fost când ne-am aerisitără creierele îmbâcsite de pâcla hi-tec (o fi de la reţeaua fără fir???) prin cartierul şi parcul din vecini. Frumos cartier (n-ai-bă-hud mai pe ardeleneşte)! Mi-o plăcut! Copaci mulţi, veveriţe multe, frunze şi mai multe ... semăna aşa a ... Parcul Subarini ... cu case prin el?!?!?! :p

Mi-am schimbat puţin părerea despre cartierele astea amerikane văzându-l pe ăla! Deşi 90% din case sunt de lemn ... nu sunt chiar atât de nasoale. Dar colegul îmi zicea că ăsta al lui e un pic mai aparte şi că în alte cartiere nu e atât de multă vegetaţie... Mă rog, orice om îşi laudă cartierul ... când locuiam în Sibiu, nu ziceam şi io de Valea Aiurie că e cel mai tare din urbe?! ;)

No, vedeţi la poze mai noi şi judecaţi şi domniile voastre ... e mai tare ca Parcul Subarini, au ba?

luni, octombrie 25, 2004

Duminica de toamna

Ploaie. Toamna. Singur. (ca in Bacovia)

Prea mult televizor. Prea mult calculator. (sau pe aproape :p)

Ca tot ma simteam ca in Lacustra, uite aici un sit pe care io il vizitez din cand in cand.

Aceastea fiind scrise, ma reintorc la HBO ... ca in Japan n-am :(((

duminică, octombrie 24, 2004

"Parcul statal" Lechtworth, NY

Vreme frumoasa azi! Toata saptamana a plouat si a fost relativ frig, dar azi frumos! Ca-n poze ;)
Si ne si gandiseram la hiking. Numai bine ca a tinut si vremea cu noi!

Colejii astia ai mei sunt mari sportivi. De fapt, cred ca majoritatea oamenilor de pe acilea fac cate un sport, doua ... si chiar si mai multe. Nu ca altii ;) Asa ca eram oarecum iemotionat ca ma iau astia la un hiking de fro 10-15 km de dupa aia ma aduna cu farasul. Da' de unde!

Cu masina pana-n varful parcului (6 dolari intrarea per masina - si io care credeam ca-i gratis, "ca la noi") apoi mai la deal, mai la vale, pe carari batute de turisti (multi), totul amenajat, prea amenajat. Dar parcul frumos! Si lumea civilizata. Putini fumatori. Multi "senior citizeni". Multe camere ... de masini si foto.

No, vedeti la poze care fac cat multe mii de cuvinte ;)
Pentru cei care nu se dumiresc unde-s pozele ... Scrolati mai jos, la sectiunea "memorabilia" si dati clic pe "flickr" si/sau "Poze mai noi".

P.S. Scuze, dar azi e fara diacritice ... is prea obosit pentru asa ceva pe tastatoru asta niponifer.

sâmbătă, octombrie 16, 2004

Niagara Falls

Am fost astăzi! Şi a fost o experienţă pe cinste!

Când am plecat din Rochester vremea era noroasă şi friguroasă. Mi-am zis, câtă vreme nu plouă, nu-i rău. Toate bune şi frumoase (btw, şi şoselele din judeţu' New York au găuri, şi nu puţine!) până ne-am apropiat de Buffalo când a început să-i toarne cu găleata. De-acolo mai e doar puţin până la cascadă aşa că nu eram deloc încântat.
Dar până ne-am mai învărtit prin Niagara Falls (oraşul), până ne-am mai uitat la suveniruri, ploaia s-a transformat într-o mocănească de octombrie care o simţeai până la oase. Şi n-aveam nici unul umbrelă! Dar ce-i trăzneşte colegului meu prin cap. "De ce să cumpărăm noi umbrele! Mai bine facem un tur pe Maid of the Mist şi primim şi pelerine cu ocazia asta." Practici amerikanii ăştia! Turul oricum trebuia să-l facem, ne trebuia şi ceva de ploaie, iote combo-ul!

Juna ceţurilor a fost grozavă! Vaporaşul ăla te duce suficient de aproape de cascadă cât să nu mai vezi nimica din cauza picăturilor de apă ce-ţi intră voioase în ochi! Plus zgomotul, plus furia (cascadei), plus turiştii care se înghesuie unii într-alţii ca nişte pinguini ambetaţi pe o banchiză în derivă. Aşa ma simţeam şi io! Ca pe banchiză: frig şi umed de să-ţi blestemi zilele, dar sfriling, neică! Sfriling!
Poze am început să fac când am reuşit să-mi vâr mâinile congelate în buzunarul cu camera şi am realizat că vaporaşul e pe drumu-de-ntoarcere!

Evident că după ce ne-am recules în faţa unui ceai fierbinte şi am mai dat o serie pe la suveniruri a ieşit şi soarele! Nu-i bai, că am făcut poze de pe mal - şi încă cu curcubeu!
Au ieşit destul de faine aşa că ... buy Kodak Digital Cameras now!

Am dat o raită şi printr-un cazinou local - plin ochi de lume şi se fuma (şi probabil pierdea ;)) masiv! În NY State fumatul e interzis în toate locurile publice: magazine, restaurante, baruri - practic peste tot! Aşa da!!!

Apoi la vale (sau süd ;)) spre Bufallo, unde colegul meu ştia "The Best Buffalo Wings place on Earth". Era chiar locul unde le "inventaseră" (The Anchor Bar) aşa că ... au fost bune-bune! Am mâncatară ca ... borgii! Super size me!

No, holbaţi-vă la poze şi băgaţi şi comentarii (Flickr e bestial la capitolul taguri, note, comentarii!) de consideraţi că merită.

joi, octombrie 14, 2004

Rochester, NY

Sunt aici din 5 octombrie. În bişniţ trip. Şi e unul din motivele pentru care nu am mai scris nimic de multă vreme...
Obţinerea vizei, munka, schimbarea de fus orar (jet lagu'), şi mai multa munka, lenea şi tastatura asta mizerabilă (japoneză) de pe Thinkpadu (designed in US, made in China :)) ce tre să-l car toată ziua după mine fiind alte motive.

Care-va-sa-zică am ajuns şi la fraţii amerikani. O să scriu detalii mai pe larg şi mai încolo :p despre motive, viză şi alte alea. Le scriu retroactiv ca să fie mai interesant. Ca în Memento ;)

Cum e? E "altfel"! ;) E diferit de Japonia. E diferit de România. Dar totuşi atmosfera e mai aproape de Ro, decat de Japan. Nota bene: "aproape" trebuie interpretat relativ.

Comparată cu Japonia, şi semănând întrucâtva cu Romania, ţara nu e atât de tehnologizată, oamenii sunt mai deschişi, mai gălăgioşi şi mai comunicativi, se dă bacşiş şi e indicat, câteodată, să numeri restul ;), restaurantele şi magazinele sunt mai neîngrijite (dar nu foarte), numărul "dubioşilor" este mai mare (în Japonia tinde la zero), porţiile sunt mai mari, dar şi mai "nesănătoase" :)
Comparată cu Romania, şi semănând întrucâtva cu Japonia, ţara e mult mai tehnologizată, oamenii sunt mai civilizaţi şi mai puţin gălăgioşi, nu trebuie să numeri restul întotdeuna, restaurantele şi magazinele sunt mai îngrijite (dar nu foarte), numărul "dubioşilor" este mai mic, mâncarea e mai variată.

In final chestiile tipic amerikane:
Totul e MARE ("Think BIG, like Americans!"): străzile (acum îl înţeleg pe Miţă care-mi scria că iţi ia 5min să traversezi câte o stradă), clădirile, maşinile (e plin de trucks!), mâncarea ("super size me!"), oamenii (la 1,72m ai mei mă simt ca Gulliver în ţara giganţilor! :))), steagurile (sunt peste tot şi în general IMENSE), tembelizorul cu multe zeci de canale pline de shopping sau sporturi fără nici un sens pentru ioropeni!
Toţi te-ntreabă "Cum iţi mai merge" :p ("How's going?", "How are you today?"). La servici, în magazine, în restaurante, peste tot! Oamenii se interesează de soarta ta, iar tu trebuie să te interesezi de a lor! Ah, şi inca ceva, trebuie să răspunzi pozitiv! De zece zile de cand sunt aici n-am auzit pe unul să raspundă cu ceva diferit de "fine", "good", "ok" samd. Pozitivismul amerikan la mama lui acasă! Ie, dizgasting, fraţilor! Zău aşa! Nu puteau să dea şi ei "Zîua bună" sau un "Hi" acolo...

Mi-a luat mai bine de o oră să scriu rândurile de mai sus! Tastatoru naibili!

No, noapte bună la unii, o zi bună la alţii şi how's going? la toantă lumea! ;)

duminică, octombrie 10, 2004

George Eastman e cu noi

După ce am fost ieri un consumator model şi am petrecut mai bine de jumate de zi în mall-ul plantat mârşav la nici 10 minute de hotel, azi era vorba să mergem la Cascada Niagara.

Ei, vremea nasoală şi faptul că al meu coleg de la Kodak US şi a lui iubită soţioară au fost bizi, a dus la amânarea tripului pentru weekendu următoriu ("stay tuned").

Aşa că cei doi au venit cu propunerea indecentă să ... nu, nu e vorba de filmul ăla ... să mergem ca nişte vajnici angajaţi (mai mult sau mai puţin) Kodak să vizităm casa (care acuma e muzeu) fondatorului. Lucrând de mai bine de un an la firma asta şi citind câte ceva despre nenea Eastman am zis că "De ce nu? Nu poate fi mai rău ca la mall!" :p:p:p

Ei, păi n-a fost rău chiar de loc! G.E. a fost băiet tare dăştept! Şi a avut viziune! Uite, de exemplu, dacă nu ar fi fondat el firma acum mai bine de 120 de ani, poate eu nu aş fi ajuns în Rochester! Poate ajungeam prin San Francisco sau Seattle! :p
Anyway, tipul a fost foarte capabil (doar azi am aflat şi eu că propusese un an a 13 luni a câte 28 de zile pentru eficientizarea bişniţului (şi Kodak a şi folosit sistemul ăsta, intern, până în 1989)) şi muzeul e interesant. Vizitaţi-l dacă nu live, cel puţin online.

Ei, la cât mai multe momente Kodak! ;)

sâmbătă, octombrie 09, 2004

The mall is the new church

Titlul nu e de la mine, ci de la amicul Nobu. Şi e adevărat în Japonia (mă rog, nu se prea omoară lumea cu religia pe acolo oricum ai lua-o), şi pare adevărat şi în Amerika.

Ce să fac sâmbăta, fără carnet (de nici-o culoare!), fără maşină, şi plasat în hotelul ăsta apropiat de clădirea unde lucrez, dar departe de "civilizaţie"?! Nu mă omor cu tembelizorul, cărţi nu am (le-am comandat, dar nu poţi să ai şi free shipping şi peste noapte :)), vremea e nasoală (cică Rochester e în top 3 cele mai înnorate oraşe din US) ... hai şi noi la bulivar! Mă rog, la mall.

Mall mioritic, mall niponifer, mall amerikan ... toate o apă şi-un beton! Mâncarea e la fel de nasoală, gloata e la fel de flămândă, produsele la fel de lipsite de farmec. Aşa cum toate oraşele mari sunt la fel (Oraşu lu Bucur nu se pune! :p), toate mallurile sunt şi mai la fel! :))) Ştiu că sună superfluu, dar dacă-i incluzi în "la fel" şi pe cei care mişună prin ele, devine interesant.

Ia uite ce titluri alternative mi-au răsărit în căpşorul cel cu ochelari pe nas: "Globalizarea vine cu Comercializarea!", "Ghici cine vine la mall?", "Fratele nostru consumatorul", "Am trait să o mănânc şi pe asta"...

Într-un final apoteotic ţin să vă spui că am fost un consumator model şi mi-am cumpărat galoşi! "Docări" pre numele lor :p Nu că ar interesa pe cineva anume, dar tre să fiu în bon-ton cu restul relatării...
Şi încă i-am luat şi ieftin! Reduşi cu 80%! Ei, asta nu vezi nici la niponiferi (zgârciţi la preţuri mici), nici la mioritici (prea săraci ca să mai aibă loc de sales)!

No, apăi cu mană stângă pe Cola, cu dreapta-nfiptă până la cot în sacul de popcoarne, vă salutez şi mă întorc la canalu-mi preferat: Food TV!