duminică, iulie 18, 2004

Duminică la Nagoya

Am plecat duminică dimineaţa din Kyoto şi am ajuns după 30 de minute (Mami face până la servici o oră cu trenul local) în Nagoya. Sunt un fan al mersului cu Shinkansen-ul (cine nu ar fi :p:p:p) pentru că e foarte rapid, foarte civilizat şi nu-mi dă senzaţia aia idioată de claustrofobie pe care o am în avion. Evident că e şi scump, dar nu poa' să fie şi bun şi ieftin şi să-ţi mai şi prepare micul dejun!

Nunta lui Mami (mă rog, a doi dintre foştii ei colegi de facultate ;)) era la un hotel de lângă palatul din Nagoya aşa că, cum ne era cam foame, am zis că hai să mâncăm ceva ... înainte de nuntă (numai la japonezi mai auzi de-astea :p:p:p).
Chiar lângă palat este teatrul Noh din Nagoya care are şi un restaurant servind "specialitatea locală" Miso-Katsu [味噌かつ] (cotlet de porc cu sos de miso :))
Io n-am fost niciodată un gurmand (deşi nu pot să spun că nu-mi place să mănânc :p) dar japonezii sunt maniaci la categoria asta. Nu există regiune, oraş, sat, whatever care să nu aibă "specialitatea casei" - ceea ce înseamnă că trebuie să o mănânci când vizitezi locul respectiv. Pe bune!
Am venit la servici marţi dimineaţa (adică pe la 10) şi m-au întrebat "Ei cum a fost la Nagoya?" "Dar miso-katsu ai mâncat?" ... maniaci!
Io nu mai mâncasem până atunci miso-katsu de-ăla şi cum miso este ceva ce-mi place (ia uitaţi-vă câte efecte minunate şi nemaivăzute are) am ţinut să mănânc. Şi a fost chiar bun! ;)

No şi o fost şi nunta - eu m-am plimbat prin oraş între timp - a ţinut în total cam 2h 30min!
O juma' de oră a fost "cununia religioasă". Ghilimelele nu sunt din greşeală. În afară de faptul că se petrece într-o capelă şi (câteodată este făcută de un preot/predicator/ceva de substitut) în 99% din cazuri nu are nici o conotaţie creştină ... ei nefiind creştini! Atunci de ce la capelă? Păi ... inspiraţi profund ... că aşa e la modă şi aşa au văzut ei prin filme. No more comments...
Apoi restaurantul a ţinut două ore! Cu o mâncare bună, dar scumpă şi puţină :p Meniu franţuzesc. Şi la propriu, şi la figurat :) Mi l-a arătat Mami după nuntă şi mă uitam în el de-abia înţelegând termenii ăia culinari şi apoi am întrebat-o pe Mami ... "Auzi, da’ tu ştii ce ai mâncat?" Răspusul a venit sec: "Păi dacă dai pagina, e traducerea în japoneză. Altfel nu înţelegea nimenea nimic!"
Aşa că să nu vă mai aud cu "noi nu ne vindem ţara" că vă bag sushi-u' pe gât!

Niciun comentariu: