vineri, iulie 30, 2004

Poze noi

Am adăugat poze noi făcute vara asta în cele două scurte drumeţii la Nagano şi Kyoto + Nagoya. Le puteţi admira în toata pixelăciunea lor digitală :p pe webshots.
N-am avut timp să le comentez, dar sper că săptămâna viitoare o să-mi fac.

Tot pe webshots ţin şi (o parte) din pozele mai vechi făcute în Japonia.

Linkuri permanente spre cele două situri cu poze sunt în panelul din stânga, secţiunea memorabilia. Dar presupun că nu face mai nimeni scroll aşa că mi-am zis să las şi un mesaj.

No, un vikend plăcut la toată lumea!

miercuri, iulie 28, 2004

Elizabot passes sex-chat Turing test

Ştiu că unii dintre voi petrec (pierd? ;)) o grămadă de timp pe IRC. Aşa că după ce am citit asta pe Boing Boing şi m-am spart de râs :p m-am hotărât să împărtăşesc experienţa cu voi :)))

Citiţi şi vă minunaţi de nemărginirea prostiei umane....

vineri, iulie 23, 2004

Ghost In The Shell

Am văzut aseară Ghost In The Shell (titlul original Koukaku Kidoutai [甲殻機動隊] - sau într-o traducere mai directă: Shell Riot Police), un anime pe care ţineam să-l văd de multă vreme, dar până acum nu s-a ivit ocazia.

M-am tot chinuit să închiriez DVD-ul cu filmul ăsta timp de câteva luni. O fi Japonia, dar tot casete VHS au mai multe prin centrele alea de închiriere (sau poate tocmai că-i Japonia ;)), iar eu n-am video, numai DVD player. E o chestie kinezească, region-free, pe care am cumpărat-o cu nici 70$. Playerele japoneze pe lângă că-s mult mai scumpe nici nu sunt region-free! Tot kinezu-i frate cu românu!
Aşa că a trebuit să tot aştept "să-mi vină rândul la vizionat". Dar a meritat! Mamă ce film cool/mişto/marfă/ka lumea/ce-o mai fi la modă acum!!! Făcut în 1995, deci totul desenat clasic, cu mânuţa ... dar ce mânuţe!!!
Arată superb grafic, muzica e haunting (cum zici asta în română (te bântuie? :))) iar scenariul şi regia sunt de nota 10! E cam prea scurt pentru gustul meu (am observat că în ultima vreme toate filmele îmi par "prea scurte"! O fi de la LOTR: TRK?!) dar e dens, complex şi tre văzut de două ori ca să-l prinzi bine!

De asemenea, filmul ăsta a fost una din principalele surse de inspiraţie (credeaţi că doar românii fură? :p) pentru fraţii Wachowski şi al lor Matrice.

Iar regizorul lui Ghost In The Shell, pre numele lui Mamoru Oshii, e un giugiuc de regizor care era mai să devină popă creştin înainte de a realiza că vocaţia lui NU e aia! Oricum problema condiţiei umane a rămas una din obsesiile lui, şi răzbate puternic în toate filmele lui.

Hai, daţi fuguţa la "centrul de închiriat animaţii japoneze" şi puneţi mâna pe Ghost In The Shell!

luni, iulie 19, 2004

Also sprach Andi

Da. Andi a vorbit!
M-a sunat luni după-amiază (aici era Umi-no-hi [海の日] - adică Ziua Oceanului - aşa că tot boborul niponifer avea liber) şi mi-a spus că "e bine". Evident că nu chiar cu cuvintele astea dar Andi fiind un "zenist de zenist" trebuie să încerc să par laconic (deşi nu îmi stă în fire :p) atunci când vorbesc despre el. ;)

Deci pentru toţi cei care au întrebat "Andi cum mai e?": Andi este bine!
Viaţa la templu este sănătoasă, mâncarea e bună, zazenul e minunat ... ce mai, cu tonţii spre Nirvana înainte!!!

Pentru (laconice :p) informaţii despre templul unde vieţuieşte Andi (Sogenji [曹源寺]) clic aici şi aici.

Iar pentru poze cu Sogenji clic aici şi aici.

Evident, pentru informaţii pertinente şi la obiect vă rugăm contactaţi prea-cinstita-faţă-monastică direct ;)
Hai nu fiţi leneşi. Scrieţi omului acolo!

duminică, iulie 18, 2004

Duminică la Nagoya

Am plecat duminică dimineaţa din Kyoto şi am ajuns după 30 de minute (Mami face până la servici o oră cu trenul local) în Nagoya. Sunt un fan al mersului cu Shinkansen-ul (cine nu ar fi :p:p:p) pentru că e foarte rapid, foarte civilizat şi nu-mi dă senzaţia aia idioată de claustrofobie pe care o am în avion. Evident că e şi scump, dar nu poa' să fie şi bun şi ieftin şi să-ţi mai şi prepare micul dejun!

Nunta lui Mami (mă rog, a doi dintre foştii ei colegi de facultate ;)) era la un hotel de lângă palatul din Nagoya aşa că, cum ne era cam foame, am zis că hai să mâncăm ceva ... înainte de nuntă (numai la japonezi mai auzi de-astea :p:p:p).
Chiar lângă palat este teatrul Noh din Nagoya care are şi un restaurant servind "specialitatea locală" Miso-Katsu [味噌かつ] (cotlet de porc cu sos de miso :))
Io n-am fost niciodată un gurmand (deşi nu pot să spun că nu-mi place să mănânc :p) dar japonezii sunt maniaci la categoria asta. Nu există regiune, oraş, sat, whatever care să nu aibă "specialitatea casei" - ceea ce înseamnă că trebuie să o mănânci când vizitezi locul respectiv. Pe bune!
Am venit la servici marţi dimineaţa (adică pe la 10) şi m-au întrebat "Ei cum a fost la Nagoya?" "Dar miso-katsu ai mâncat?" ... maniaci!
Io nu mai mâncasem până atunci miso-katsu de-ăla şi cum miso este ceva ce-mi place (ia uitaţi-vă câte efecte minunate şi nemaivăzute are) am ţinut să mănânc. Şi a fost chiar bun! ;)

No şi o fost şi nunta - eu m-am plimbat prin oraş între timp - a ţinut în total cam 2h 30min!
O juma' de oră a fost "cununia religioasă". Ghilimelele nu sunt din greşeală. În afară de faptul că se petrece într-o capelă şi (câteodată este făcută de un preot/predicator/ceva de substitut) în 99% din cazuri nu are nici o conotaţie creştină ... ei nefiind creştini! Atunci de ce la capelă? Păi ... inspiraţi profund ... că aşa e la modă şi aşa au văzut ei prin filme. No more comments...
Apoi restaurantul a ţinut două ore! Cu o mâncare bună, dar scumpă şi puţină :p Meniu franţuzesc. Şi la propriu, şi la figurat :) Mi l-a arătat Mami după nuntă şi mă uitam în el de-abia înţelegând termenii ăia culinari şi apoi am întrebat-o pe Mami ... "Auzi, da’ tu ştii ce ai mâncat?" Răspusul a venit sec: "Păi dacă dai pagina, e traducerea în japoneză. Altfel nu înţelegea nimenea nimic!"
Aşa că să nu vă mai aud cu "noi nu ne vindem ţara" că vă bag sushi-u' pe gât!

sâmbătă, iulie 17, 2004

Sâmbătă la Kyoto

Am fost sâmbată la Kyoto cu Mami. Ea trebuia să meargă la o nuntă duminică în Nagoya şi ne-am zis că "hai să tragem o fugă până la Kyoto" că nu-i prea departe de Nagoya (30min de Shinkansen).

N-am făcut noi prea mare lucru într-o zi şi-o noapte, dar un templu (foarte frumos) tot am vizitat. Am făcut ceva poze, unele mai reuşite, altele mai puţin, şi o să le pun pe webshots asap.

Templul se numeşte Ninna-ji [仁和寺] (nu, nu e cu Ninja! De fapt nici călugări n-am văzut cu o singură excepţie) şi e foarte faimos printre niponi pentru că toţi conducătorii templului făceau parte din familia imperială - asta până la Meiji Restoration [明治維新] (1866-1869) când capitala s-a mutat la Tokyo.

Apropos de Meiji Restoration, evenimentele din The Last Samurai au loc nu la mult timp după restaurare, când boborul niponifer îşi începea trecerea gory-oasă de la katana la keitai...


P.S. Am scris chestia asta miercuri, 21 iulie, dar o public ca şi sâmbătă 17 iulie. Ca să fiu in sync cu evenimentul.

vineri, iulie 16, 2004

Lost In Translation

Am fost vineri după servici la "Rătăciţi printre cuvinte" (a trebuit să caut pe google.ro ca să dau de titlul "original în română" :)) cu un coleg japonez care a trăit în State suficient de mulţi ani încât e aproape un gaijin aşa că nu a avut probleme în a înţelege filmul :p

No, păi ne-o plăcut :) Lui mai mult şi mie mai puţin...
E ceva cu stilul Sofiei Copola de nu reuşeşte să-mi suspende disbilifu ... Şi în The Virgin Suicides (un film bun, dealtfel) a fost ceva care parcă lipsea... Iar ambele filme par atât de scurte şi se termină atât de abrupt.

"Lost in Translation" e un film bun pe care-l recomand să-l vedeţi dacă n-aţi facut-o deja - şi sunt convins că impresia pe care o să v-o lase filmul va fi mult mai puternică decât ce mi-a lăsat mie. Pentru cineva care vine din afară ca şi turist sau care vede Tokyo doar la tembelizor, totul pare aşa, ca şi în filmul ăsta ... aproape magic! O altă lume, aproape de neînţeles. Dar după câţiva ani trăiţi şi lucraţi aici ... impresia se schimbă ;)

marți, iulie 13, 2004

Caută şi (poate) vei găsi...

Mulţumită lui Google şi serviciului lor de Free Search am adăugat şi opţiuni de căutare prin arhivele blogului.
Problema este că ultima dată când Google a indexat saitul ăsta a fost cam acum o lună. Deci ce are Google în baza de date este vechi (cred că doar primele 4-5 mesaje) şi nu prea ajută deocamdată. Dar mai devreme sau mai târziu botul ăla (fără labe) o să aibă bunul simţ să treacă şi prin ograda mea aşa că o să fiu la zi. Până la următoarea indexare. Şi tot aşa.

Concluzia: tre să pun domeniul ăla (muntean.info) pe picioare...

luni, iulie 12, 2004

Pionieri Japonezi - vi se pregăteşte ceva ;)

Sau în "original": School to put electronic tags on students to monitor safety.
O altă relatare din seria "Numai în Japonia" (din păcate Blogger nu permite să-ţi împarţi mesajele pe categorii...)

Ia citiţi aici ca să vă minunaţi!
Şi mai ales citiţi comentariile gaijin-ilor de la coada articolului ;)

joi, iulie 08, 2004

Instrucţiuni de utilizare (a blogului)

Se pare că nu foarte lume vizitează saitul ăsta al meu care-mi serveşte pe post de jurnal online (weblog sau mai simplu blog). Sau îl vizitează şi "nu se descurcă" prin el. Ceea ce nu e foarte bine....

Template-ul pe care îl folosesc este unul din cele puse la dispoziţie de Blogger (firmă parte din Google care oferă blog space gratuit pentru cine cere. Cere şi ţi se va da. :)) şi dpmdv este foarte simplu de folosit. Dar, uzabilitatea (sau care o fi echivalentul românesc al usability :)) unui produs e dependentă de mulţi factori inclusiv de spaţiul geografic şi cultural al utilizatorilor. Aşa că dacă pentru Blogger sau Alex saitul ăsta pare OK, nu acelaşi lucru se poate spune despre cineva care nu-şi pierde câteva ore în fiecare zi pe internet.

Blogul implicit afişează ultima zi în care am publicat ceva. Asta e ceea ce eu numesc pagina principală - deşi nu e cel mai fericit nume.
În panelul din stânga este un scurt "despre mine" (Blogger nu-mi permite să-l traduc din engleză) cu un link spre o pagină cu detalii. Apoi sunt ultimele zece mesaje aranjate invers cronologic. Secţiunea "arhive" permite vizualizarea tuturor mesajelor dintr-o anumită lună. "Ce filme am mai văzut" şi "Ce mai citesc" cred că nu au nevoie de explicaţii. Iar "Memorabilia" este o secţiune cu linkuri spre saituri externe ce-mi aparţin sau au legătură cu mine.
Singura chestie "mai ascunsă" e revenirea la pagina principală. Pentru asta trebuie făcut clic pe titlul "blogu' lu' Xeal".

În panelul din dreapta sunt mesajele propriu-zise. Titlul mesajului este întotdeuna un link (aşa numitul perma(nent) link) spre pagina mesajului respectiv. Apoi "[Link relevant]" este un link opţional spre o pagină care are legătură cu mesajul respectiv. În sfârşit, la coada mesajului sunt specificaţi autorul şi ora publicării plus numărul de comentarii adăugate mesajului.
Ei, partea frumoasă a blogurilor este că autorul aberează pe diverse teme şi oricine poate să arunce cu pietre (comenteze) respectivele aberaţii! Până acum nu s-a înghesuit nimeni să comenteze nimic. Probabil că nu e aşa de obvios că dacă faci clic pe linkul cu "n comentarii" poţi să şi adaugi un comentariu...

No... sper că am reuşit să mai limpezesc apele prin zonă...

marți, iulie 06, 2004

De prin Nagano (partea a doua)

Un lucru interesant despre Japonia este ca dacă ieşi din Tokyo (când scriu "Tokyo" în general mă refer la toată zona metropolitană, inclusiv Yokohama, unde locuiesc acum) totul se schimbă radical. Exceptând oraşele mari, cu populaţii de ordinul milioanelor, oraşele mici ("normale" pentru Ro) japoneze au un aer foarte rural. Totul (magazine, restaurante etc) se închide pe la ora 19, nu prea sunt oameni pe străzi (cel puţin comparat cu Tokyo!), autobuze sau trenuri locale sunt puţine (gen unul, două pe oră) .... într-un cuvânt dacă nu ai maşină şi nu cunoşti zona totul devine teribil de plictisitor.

Evident că tocmai asta am experimentat noi în cele două zile de stat în Nagano :)
Restaurantele închise => am mâncat de la combini (eng. convenience store, echivalentul Alimentarei mioritice), am aşteptat un autobuz care a uitat să mai vină, apoi încă o oră după tren, apoi încă o oră după un autobuz care urma să ne ducă "pe munte".

Ei, între timp am intrat şi printr-un depaato local (eng. department store) care pot să jur că arăta mai nasol decât magazinul Dumbrava (Unirea pentru bucureşteni :)) pe vremea comuniştilor! Avea până şi acelaşi aer disperat ... vânzătoare cu feţe blazate aşteptând ora închiderii. Foarte ne-japonez, ca să zic aşa.

Am ajuns într-un final şi pe munte. Ştiu că arată bine în poză. De-asta am şi mers acolo :) Dar am fost surprins de ce am găsit. Prea civilizat!
La baza punctului de plecare al traseului de hiking o parcare imensă de autocare. Care făcea aerul doar puţin mai bun decât în Yokohama. Apoi lift până în vârf (1945 m). Iar traseul era super amenajat (bine că nu le-o dat prin cap să-l şi betoneze!) şi plin de pensionari...
Ce să zic... halal experienţă montană :p Era un view fain în jur şi am făcut ceva poze pe care sper să le pun online dar prea, prea amenajat. Vorba ceea takes all the fun out of your life....

De prin Nagano

Să revenim la ziua de vineri, 2 iulie.
Să ştiţi ca a fost interesant! Am văzut şi io cum arată o fabrică de-asta hi-tec pe dinăuntru..... ăăă... e la fel ca la televizor! :)
Iar toţi angajaţii ăia cu salopete albe şi papuci de pânză şi cu feţe obosite ... erau antonimia IUPSului! Fabrica din Sibiu unde ne mânau la practică pe vremea liceului (Radese... când oi citi rândurile astea să tremuri mă! :)))
Evident că ne-au ţinut şi o cuvântare lungă şi pompoasă din care io nu am înţeles mare lucru (Bişniţ Japaniiz este încă la câţiva ani lumină de locaţia mea lingvistică) dar graficele erau frumoase... toate arătau în sus! :p:p:p

No şi apoi om mâncat! Mâncare bună, şi ioropeană [洋] şi japoneză [和] .... un salam care-mi aducea aminte de cel de Sibiu. Şi am căutat angajatele brazilience (ah, am uitat să menţionez că toate semnele în fabrică erau în trei limbi: japoneză, engleză, portugheză - cică sunt mulţi japonezi-brazilieni în zona Nagano) ca să ne conversăm.... n-am găsit nici una! Or fi fost alţii mai rapizi! :s Oricum după două ore (tipic japonez) petrecerea s-a încheiat la fel de brusc pe cum a început.

Aşa că bajeţii s-or urcat în autocare şi au luat-o la vale spre Tokyo. Remarcaţi că folosesc persoana a treia. Io am rămas! :)
Mi se părea culmea stupizeniei să baţi atâta drum pentru un spici şi o petrecere de două ore. Aşa că am aşteptat-o pe Mami la gară şi apoi după ce ne-am depozitat bagajul într-unul dintre zecile de hoteluri din zonă (scump, camera mică şi mirosea "a stătut" - dar avea onsen!) am luat-o la primblare prin jurul lacului Suwa (numele nu e SUA, cum am crezut eu pănă am ajuns acolo :p).

Mamă ce murdar e lacul ăla!!! Nagano, deşi o zonă montană frumoasă, bună pentru sporturile de iarnă, are norocul de a fi o zonă cu multe fabrici hi-tec (de ex. Epson are HQ acolo). Ei şi băieţilor ăstora hi-tec nu le prea pasă de mediu! De fapt asta e o problemă cvasi-generală în Japonia.
Din ce-am văzut eu, comparată cu Germania, Japonia e în alt eşalon când e vorba de protecţia mediului şi reciclare! Japonezii nu sunt cu mult mai brezi decât mioriticii. Aici gunoaiele se împart foarte "logic" în burnable şi non-burnable. Deştăpţi, eh?! ;) După cum remarcase odată cineva, "dacă încălzeşi suficient poţi să arzi până şi oţelul" ... aşa că nici până-n ziua de azi nu sunt lămurit cum şi ce se reciclează aici :S:S:S

No gata! Pauză de muncă! :)

Spre Nagano...

Scriu de pe mobil asa ca nema diacritice (tot e bine ca am alfabetul (US-ASCII)).

Am plecat in excursie "de firma" :) la Chino (prefectura Nagano, 3h de bus) unde 'om sarbatori ce-a de-a 10a milioana camera digitala (io v-am zis ca bajetzii astia baga tare!) PLUS achizitia de catre Kodak a unei "fabrici de camere" din Chino.
Sper sa fac niste poze cu munti...

am obosit scriind...

joi, iulie 01, 2004

Puţină istorie personală

Am primit câteva răspunsuri la ping-ul meu de ieri. Din păcate destul de puţine, dar sper ca numărul să crească în următoarele zile. Nu toţi folosesc messenger sau îşi verifică emailul zilnic :) E bine să realizezi că mai sunt şi oameni "normali" pre lumea asta :p

Câteva întrebări sunt repetate cu insistenţă şi cum nu pot să scriu aceleaşi răspunsuri de nenumărate ori (n-am nici timp şi cred că aş ceda psihic în final :)) m-am hotărât să fac o actualizere a situaţiei personale. În pur stil ingineresc: iote top tenu!

1. Sunt tot în Japonia. Dar m-am mutat în Yokohama la începutul lui septembrie 2003. E mai curată decât Tokyo şi miroase şi mai bine :p
2. De ce m-am mutat? Păi după trei luni jumate de căutat servici (pe 15.05.2003 am fost pus pe liber de la vechea firmă East West Consulting) am reuşit să găsesc un job la R&D Center Kodak Japan. Care-i taman la 30-40 de minute de mers pe jos de actuala rezidenţă.
3. N-am telefon acasă (şi nici nu intenţionez (NTT e tot un fel de RomTelecom -- dar mai politicos)) şi nu bagă fibră optică în zona unde stau (e aşa mai ... la ţară :)) aşa că n-am internet acasă! Oricum după 12 ore de stat la servici nu am nici cel mai mic chef de calculator.
4. Unii au bănuit că nu-mi mai place Yahoo Messenger, alţii că nu mai servesc MS Messenger. Alţii, mai români din fire, că i-am şters de pe lista de contacte.
Nimic din toate acestea dragi tovarăşi de chat! La firmă (din motive managerialo-politico-tehnice) nu merge chatu! As simple as that! Evident că se poate trece peste... dar... suntem doar doi străini pierduţi între peste o sută de japonezi care "bagă tare" în fiecare zi.... Cred că mă înţelegeţi că nu poci pentru ca să stric armonia muncii (şi NU e în zadar) cu chatul în ilegalitate ;)
5. De la perioada de acomodare, de la prea multă muncă, de la una-alta, cert e că am avut o pauză (de email, nu de cafea) cam de opt luni de zile care a cam speriat pe unii. Io, neavînd o capacitate de procesare prea mare, nu pot să fac foarte multe lucruri deodată. Şi cum e de muncă până peste cap acilea, nu prea mai am putere şi pentru altceva. Asta este (TM).
6. Da, sunt tot holtei. The virtual bachelor :p
7. Aş veni în ţară anul acesta. N-am fost deloc de când am plecat şi se simte nevoia. Se simt multe nevoi, dar aia-i o altă poveste. Probabil prin august-septembrie ... decembrie ... nu ştiu sigur :(
8. N-am primit cetăţenie şi nici măcar nu aştept aşa ceva. Aici cetăţenia se dă doar oamenilor excepţionali (ceea ce la japonezi, din câte am băgat eu de seamă, este sinonim cu jucători de baseball sau sumo). În cel mai bun caz primeşti rezidenţă permanentă (se dă rar şi doar după fro 6-8-10 (părerile diverg) ani) sau, mai uzual, viză de dependent dacă te căsătoreşti cu un/o băştinaş(ă). Evident că dacă divorţezi eşti în aer şi pierzi şi copil şi dreptul de şedere aici samd samd. Unde vă credeţi oameni buni? În Canada? ;)
9. Am de gând să-mi trădez patria mumă (vă mai aduceţi aminte filmele alea nord coreene cu tineri care plecau de la sat la oraş şi apoi trăiau drame existenţiale cum că şi-au părăsit satul natal :)))) şi să rămân aici pe veci?
Cred că nu. Nu ştiu exact ce o să fac pe viitor (tipic pentru mine) dar NU mă prea văd stabilindu-mă aici. Este interesant la început, dar devine din ce în ce mai obositor cu trecerea timpului. Ca şi student, şomer, artist, turist sau zenist este interesant.
10. Da, mănânc peşte crud şi îmi place. Cu wasabi! :)))

No, asta este. HTH.

Alo.... ULBSuuuu'

ULBS (Universitatea Lucian Blaga Sibiu), Facultatea de Inginerie Hermann Oberth (trăiască cohabitarea milenară ;) dintre majorităţile şi minorităţile carpato-ardeleano-pustice!) este preacinsitul aşezământ din care am fost licenţiat (pentru unii dintre noi mai potrivit ar fi "am scăpat") în vara lui '98. Ce vremuri, dom'le!

Ei, câţiva dintre destinatarii mesajului de ieri sunt membri ai acestei "pepiniere de injineri" :p dar ce adrese de email au .... numai ei ştiu. Este clar că saitul universităţii ne dezinformează într-un mod flagrant (pagina asta a fost actualizată în noiembrie 2000!!!) aşa că TOATE mesajele adresate membrilor s-au întors înapoi.

Unde mai pui că paginile personale arată de-a dreptul jenibil! Cel (cei?) care au făcut saitul au avut proasta inspiraţie să scaleze mai toate pozele membrilor într-un hal fără de hal (o fi ceva gen tactică de partizani: "să nu ne recunoască studenţii/absolvenţii") de m-am spăriat când le-am văzut pentru prima oară.
Ca să nu mai pomenesc de textul suprapus cu oroare peste poza de pe prima pagină care (după ce l-am selectat cu mausul ca să-l pot descifra) foarte impertinent informează vizitatorii: "©Această pagină este afişată cel mai bine la 1024 x 768, cu Internet Explorer 6.0". Acum înţeleg de ce ajung oamenii să urască Microsoftu... Ia'n citiţi acilea mai kopkii. Şi lasaţi bazaconiile la o parte!

Nu ştiu ce-o fi în capul lor... saitul tre să fie imaginea şcoalei, domnilor ingineri! Ca atunci când sponsorul/părintele/studentul/concurenţa/whoever se holbează la el să se minuneze "de cât de bine poa' să dea în poză ăştia de la ULBS". Ce Dzeu.... aşa vă vindeţi voi marfa?! Scria pe acolo ceva de "saitul e încă nou", dar asta nu e problema mea ca şi vizitator.

No hai că v-am criticat destul ;) Accept să răspund la orice întrebări legate de "cum să-l facem mai bun". Free of charge, of course. In fact, free of anything. Free Willy!