miercuri, iunie 30, 2004

Gata, am trimis!

... un email pe post de ping (după cum zice The American Heritage Dictionary of the English Language: "A protocol that sends a message to another computer and waits for acknowledgment, often used to check if another computer on a network is reachable." (vai, cât pot să fiu de inuman :p:p:p)) la aproape 90 de vorbitori de mioritică!

Din păcate multe s-au întors înapoi mai ales de pe Yahoo şi dintre adresele de la ULBS.... românii se ascunde bine! :s

După cum am scris şi în respectivul mesaj încerc să refac multe dintre legăturile pierdute din timpul liceului, facultăţii, Germania, Bucureşti (pogo anyone?). Ar fi interesant de făcut o statistică gen care pe unde mai trăieşte şi ce mai lucrează (care v-aţi lăsat de calculatoare, bre?) şi kopkii şi familion samd, samd.

Hai bre români rătăciţi prin virtualitatea cea-prea-reală. Băgaţi cu fidbecu acilea la neanea!

Akihabara becomes geek sex paradise

Articolul ăsta a fost publicat acum două zile în Japan Today. E în engleză, NU în japoneză :) şi e legat de mişcarea otaku (eng: enthusiast/geek). Sunt convins că termenul e relativ cunoscut şi în Ro, mai ales printre cei pasionaţi de calculatoare sau manga/anime/alte ciudăţenii nipone , iar sensul lui variază de la entuziast până la maniac.

Oricum citind io următorul pasaj "... Next are the PC geeks, who like to build their own original computers that run as fast as possible" mi-am adus aminte de mine şi de Marian (Zetu) trăgînd toate componentele alea de calculator după noi prin Akihabara acum mai bine de doi ani. Sau de plimbările cu Andi (Benedek) sau Cami (Dobrotă) la vânătoare de gadgeturi "ieftine şi bune" ;) După cum zic japonezii... natsukashii [懐かしい] ... adică nostalgia ...

No hai, citiţi şi vă oripilaţi! ;)

marți, iunie 29, 2004

M-au declarat sănătos! ;)

... dar cam dolofănos! :O

Deşi la români circulă vorba "plesnind de sănătate" - adicătelea dacă te-ai îngrăşat înseamnă că-ţi merge bine. Io aş zice că ori mănânci prea mult, ori ai arderile lente, ori stai prea mult pe scaun :) Dar trăgîndu-mă :p dintr-o ţară care are toponime atât de pitoreşti cum ar fi "Flămânzi" sau "Desculţi" ... ce pot pentru ca să mai zic.

Oricum analizele (cică) mi-or ieşit bune! Doar tre să dau jos fro cinci kile (slab şi cu burtă - arăt ca un kopkil sudanez!) şi să mănânc mai multe vegetale. Cuvintele doctorului mi-au adus aminte de un sondaj văzut pe net, ceva gen "Când aţi mâncat ultima oară o legumă?". Tragi-comic...
Io am noroc cu Mami (micuţa-mi japoneză) care are grijă să mă alimenteze cu "chestii sănătoase, japoneze [和], nu ce obişnuiţi voi acolo prin Ioropa [洋]". Deşi pot să pariez că marea majoritate a românilor ar fugi ca loviţi de streche (ce plastică poa să fie limba lui Creangă) puşi în faţa bucatelor nipone. Nu, nu sunt câini sau pisici, dar în general se merge pe principiul: "dacă vieţuieşte în apă ... tre să fie gustossss!"

No, păi care treceţi prin Yokohama, să vă invit la o supă de alge ca la mama acasă?!

Noutăţi

Pentru toţi cei care ard de nerăbdare să ştie ce mai fac şi cum o mai duc -- şi ştiu că sunteţi mulţi, deşi nu primesc nici un fel de feedback ;) [auto-ironie-mioritică] -- am adăugat două noi secţiuni în panelul din stânga.
Ele sunt intitulate, absolut original, Ce filme am mai văzut şi Ce mai citesc. Dau şi note la filme ca să puteţi pătrunde cu mai multă uşurinţă în profunzimea-mi (hău/prăpastie/genune) gusturilor cele elevate (era să scriu depravate - şi mulţi s-ar fi bucurat :p).

No, gata că mă cheamă la şedinţă... eram în timpul siestei........

joi, iunie 24, 2004

Femeia lu' Romero (John)

Asta e tare! E tare de tot!
Mă rog, dacă numele John Romero sau Wolfestein, Doom, Quake etc nu vă spun nimic ... atunci nu e tare :)

Deci fiţi atenţi acilea! John Romero (37 de ani) s-a căsătorit la începutul anului ăsta cu o româncă! O bucureşteancă (südisten) de 19 ani!
Sună a ştire de tabloid? Cred şi eu! Staţi că nu e tot. S-au cunoscut pe Internet şi după ce s-au săturat de făcut chat, băietu din Dallas, Texas a venit la Bükureshti, a cerut frumos mâna fetei şi urjent au purces la fapte (nunta).
Asta-mi place mie la americanii ăştia... ie eficienţi, taică! Veni, vidi, duci (venit, văzut, măritat :) (deşi nu ştiu dacă e chiar corectă latina mea :p))

Şi se pare că cei doi sunt chiar fericiţi împreună. Asta mă bucură. Sincer. Deşi, după cum zicea şi taica Einstein, totul e relativ prin zonă... dar să fim pozitivi draji tovarăşi internetişti!

Concluzia? Chatul merje înainte!

miercuri, iunie 23, 2004

Fost-am la spital astăzi

Nimic deosebit. Nu vă îngrijoraţi! :)
Doar că în ultima vreme am cam sărit peste micul dejun (copii, nu faceţi ca mine!) şi am mâncat diverse chestii picante, de unde rezultă că acidul gastric a început să-şi facă de cap. Aşa că, după oareşce înţepături în diverse zone digestătoare, am hotărât să îl vizitez pe nenea doftorul...

Ei, evident că nu ăsta era topicul pe ziua de azi.
Toată lumea e plină de probleme aşa că e de prost gust să scrii despre ale tale ;) Dar aveam nevoie de o introducere pentru unde vroiam să ajung. Şi unde vroiam să ajung era la faptul că era curaaaaaaaaat de-ţi lua ochii!!! Io înţeleg să fie curat într-un spital -- că de-aia e spital! :p Dar NICI CHIAR ÎN HALUL ĂLA!
Şi toată lumea era amabilă de, dacă nu aş avea deja experienţa a trei ani de Japonia, mi s-ar face greaţă (e aceaşi senzaţie ca atunci când mănânci prea multă ciucalată... bună, bună dar până la un punct!). Acuma nici ca la românaşi să te lase acolo să-ţi dai ortul dacă nu scoţi nimic la interval (deşi am înţeles că şi aici se practică dacă te internezi (obiceiuri asiatice, deh)). Dar nici ca aici, unde tipa care mi-a luat sânje (o tanti la peste 50 de ani şi f.f. pricepută) avea grijă să entertain-uiască (cu vorba, nu cu fapta!) fiecare pacient în cele 30-60 de secunde cât dura până umplea flacoanele alea. Frumos. Apoi, după ce-ţi recomanda să ţii pansamentul ăla bine apăsat timp de cinci minute, trecea pe la fiecare să verifice că nu mai curge nimic şi nu moare nimeni în drum spre casă ... Frumos. Dar tot a durat mai bine de trei ore cu consultaţie şi alte alea. Lume multă. Ţara îngustă. După buget.

marți, iunie 22, 2004

Bloggin' from gmail

Does it work???

luni, iunie 21, 2004

Yesss!!! I have a gmail account!

Am primit o invitatie de la un tip pe care nu l-am văzut în viaţa mea (Flash developer) care pusese un anunţ în blogul lui cum că are de dat la cine cere. Şi cum practica de şoim al patriei, pionier şi apoi utecist (sau nici nu mai ştiu dacă am apucat să fac upgrade la level-ul ăla) ne-a învăţat că "cere şi ţi se va da" ;) .... Am cerut. Şi mi s-a dat!

Aşa că (cel puţin până alex@muntean.info v-a deveni realitate) noua mea adresă este genuinexeal@gmail.com.

Daca primesc şi io ceva invitaţii să pot oferi şi la alţii o să scriu acilea. Cu ocazia aia văd şi cine-mi citeşte blogu' ;)

Back to work!
-- deşi, according to ancient getic lore, "lunea nici iarba nu creşte" --

Trei săptămâni în ... şedinţe

No, am trăit-o şi pe asta.
Trei săptămâni de şedinţe în fiecare zi de pe la 8:00-9:00 până pe la 19:00! Şi am supravieţuit! Şi io încă am mai reuşit să mă eschivez de la câteva ;) Dar câţiva eroi ai muncii kapitaliste au trebuit să participe ABSOLUT la toate. Damn soţietate de konsum!
Mă rog, toate au fost "şedinţe de lucru", (mai) toată lumea cu notebook-uri (evident că io eram cu notebook de hârtie :p), cu proiectorul pe masă, cu zeci (sute?) de diagrame (UML) desenate pe tablă samd.
Dar ORICUM. Trei săptămâni! Mă simt acum, luni dimineaţa aici, parcă m-aş fi trezit dintr-un vis (coşmar?) care nu vroia să se mai termine :s:s:s

No, băgaţi tare că stă producţia!!!

luni, iunie 14, 2004

Nikon vs I.O.R.

Astăzi mi-am schimbat ochelarii... aşa că poza de la profil nu mai e validă ;) Să văd când mă trag în chip şi apoi o să fac update. "PozaMea Pro 2004" by Xeal ;)

Stimat familion şi iubiţi tovarăşi şi preteni, nu vă panicaţi! Nu mi-or crescut dioptriile! Nu văd mai rău ca înainte (nu că înainte aş fi avut privire de şoim :p) dar produsul japonez (mai exact lentilele (şi mai exact pelicula aia antireflex (care cică te protejează de fotonii ăia malevolenţi emişi de monitor (sau cel puţin aşa scrie pe prospect (vrajă!!!))))) nu s-a desminţit nici de data asta şi după nici un an jumate de folosinţă a catadicsit să se ... cojască? dispară? pana mea, că nici nu ştiu cum să-i zic. Am crezut la început că-s nişte pete care nu se duc nici după ce speli ochelarii, dar medicul m-a lămurit că pelicula e de vină... dispărută, moartă, lentile Nikon, 150USD, vezi ce nasol să nu ai IOR aici...
Şi cică tot eu îs de vină! Că ştergeam ochelarii cu şerveţele de hârtie, în loc să folosesc "cârpa din dotare". Cică cu hârtie nu ie voie! Că îi zgârie... şi io de unde să ştiu?!?! Parcă pe şerveţelele de la restaurant scrie: "Nu folosiţi pentru ochelari!" Dpmdv sunt extra fine... whatever!

Oricum părerea mea despre produsele japoneze s-a înrăutăţit şi mai mult. Toate bune şi frumoase... până la garanţie! Care 99% din cazuri nu e mai mult de un an! Când le-am zis localnicilor că la noi toate calculatoarele şi componentele de firmă au trei şi unele chiar cinci ani, nu le-a venit să creadă. Aici şi televizoru şi frigideru samd nu au mai mult de un an. Dacă vrei extra tre să scoţi bănucu... capitalismu' feudalistic lu peşte!

Sony est mort, Vive L'Electro Argeş!

vineri, iunie 11, 2004

O ultima idee... pe săptămâna asta

Tre să localizez chestia asta. "Comments, About Me, Previous Posts, Archives ..." Nu înţelege nimeni, nimic!

Gata, acasă cu mine!

Acum am şi feed RSS 2.0

Mulţumită celor de la FeedBurner care convertesc din Atom în orice versiune de RSS (şi sunt fro nouă!) şi viceversa pe gratis. Frumos din partea lor!

Nu se vede poza!

Nu-ş de ce (să fie oare caşu de la hăbăucu' ăsta de Mozilla??? Nope! Am încercat şi cu IE6 şi tot aia) dar deşi mi-am trântit şi poza acolo la profil, nu apare nimic pe xeal.blogspot.com. Mama lor, care mă sabotează!!!

joi, iunie 10, 2004

De ce Blogger?

Deşi am propriul domeniu xeal.ro şi am mai cumpărat recent încă unul muntean.info (ideal va fi folosit de diverşi membri ai clanului Muntean (nu foarte numeroşi de altfel) pentru a-şi face simţită prezenţa internetistă ;)) în loc de a avea propria-mi adresă, ceva de genul xeal.muntean.info, folosesc spaţiul ăsta "gratis" de la Blogger.

Dacă stai să te gândeşti e chiar penibil ca un web developer, care mai are şi domeniu, să folosească domeniul şi spaţiul oferit de alţii. Ce-i drept, pe de-a moaca. De fapt aici este problema... cu "moaca". Am tot căutat un hosting provider "ieftin şi bun" pentru .NET şi n-am prea găsit. Încă mai caut...
Apoi mai e şi problema "sculei"! Întotdeuna e o problemă cu sculele astea... Nu prea sunt blog engines (după cum se vede pun toate ciudăţeniile în caractere cursive. Pentru ca puriştii să le sară mai uşor ;)) pentru .NET! Cele mai faimoase ar fi dasBlog (I love this name! ;)) şi .text. Dar nu am fost încântat de nici unul dintre ele în mod deosebit. Poate mai încolo. Să se mai coacă.
Teoretic ar trebui să fiu în stare să scriu un blog engine în C#, chiar şi mai primitiv, şi chiar aveam idea unui CMS în .NET. Dar de la teorie până la practică .... mii de ani i-au trebuit. Luminii să ne-ajungă.

Blogger are unele avantaje faţă de alte motoare de blog (bleah, ce aiurea sună :p) unul dintre ele fiind şi faptul că e parte din Google. Aşa că şansele de a dispărea peste noapte sunt minime. Apoi, spre deosebire de MSN, nici nu îţi umple ecranul de publicitate. Şi nu numai că arată bine, dar mai e şi CSS based, standards compliant, and usability tested! Click aici pentru mai multe detalii.
Oricum consider Blogger o soluţie temporară. Numai nu mă puneţi să definesc "temporar" :)

Prima!

Zâua bună stimaţi Internetişti!

Alex Muntean, zis Xeal (Csil, mai pe româneşte) is back online!

Iote că mi-am depăşit lenea proverbială (nu a mea în mod particular, ci a programatorilor ;) - de fapt nu suntem chiar atât de leneşi precum s-ar credea, doar foarte, foarte ocupaţi!) şi am repornit bloguleţul (întodeauna mi-au plăcut diminutivele astea neologistice) cel incepusem in iulie 2001, odată cu venirea mea în Japonia. Versiunea precedentă se poate accesa aici.

Nu ştiu cât de mult o să scriu în noul blog, dar cel puţin o să încerc să o fac în limba pe care familia şi cei mai mulţi dintre prietenii mei o stăpânesc cel mai bine. Şi cum nu e engleza şi nici măcar japoneza ;) româna rămâne singura alternativă viabilă. Cu diacritice, vă rog!
Prea multe bloguri (sau ar trebui să scriu jurnale online?) în engleză! Aproape că am uitat să scriu în română. Unde mai pui că am uitat cum sunt mapate diacriticele şi celelalte caractere speciale pe mi(ze)rabila tastatură românească....
Scrisul de mână nu a fost niciodată punctul meu forte. Iar de când mi-a sărit computadoru-n cale (acum (prea) mulţi ani) aproape că m-am dezobişnuit (aşa s-o fi scriind oare? whatever :p) să scriu de mână. Aşa că, pentru a-mi păstra măcar abilitatea de a produce conţinut (abera?) în limba maternă, acest blog va fi (în cea mai mare parte) în română.

No, asta fu prima!