miercuri, decembrie 29, 2004

La Mulţi Ani 2005

Cum n-am internet acasă (ce interesant trebuie să fie să ai internetul acasă - ţi-ar trebui o casă cam MARE) ăsta e ultimul mesaj pe 2004.

Am primit indicaţii preţioase de la al nostru manajer cum că "Să nu veniţi la servici în perioada 30.12.2004 - 03.01.2005". Nici măcar nu m-am obosit să întreb "De ce?". Nu e voie, nu e voie. Asta este. Nu că aş fi ţinut să viu, anyway :p
Aşa că până în a patra zi, al celui de-al cincilea an, al celui de-al doilea mileniu (depinde cum numeri - pentru alţii al şaptesprezecelea an de domnie ;)), al celei de-a şaptea epoci (geologice) o să fiu deconectat. Vorba ceea "mai puneţi mă şi voi mâna pe-o carte..."

Prea-cinstite domniţe şi honorabili domniţi (ce frumoasă-i româna asta - uite cum modelăm în ea, ca în plastilină), io vă urez un minunat 2005, fără alegeri nasoale, fără invazii, fără atentate, fără cutremure, fără taifunuri, fără tsunami-uri (Doamne, ce mai cadou de Crăciun au primit unii... or fi fost chiar aşa de răi, sau de ce oare?), fără inflaţie, fără storm-trooperi (greş ... cu CÂT MAI MULŢI storm-trooperi că Episode III ie pe vine la anul în luna lui cireşar) ... să revenim ... fără storm-trooperi în-carne-şi-oase ... Yoda Sensei poa' să se arate ... împreună cu câţiva battle-droids de la Ministerul Afacerilor Intergalactice.

Într-un cuvânt CeleReleSăSeSpeleCeleBuneSăSeAdune!
(Ăsta da cuvânt! E mai tare şi decât spellurile alea din Harry a lu Petre)

La Mulţi Ani!

Şi pentru miile de niponiferi ce citesc bloguri în limba urmaşilor lui Deceneu:
あけましたおめでとう

sâmbătă, decembrie 25, 2004

Kuraciunul la niponiferi

Nu ştiu alţii cum sunt -- de fapt ştiu, dar îmi place fraza asta din clasici :p -- dar mie îmi place Crăciunul... adevărat.
Aici la niponiferi arată cam aşa (Interviu cu titlul "What does Christmas mean to you? And do you know the real meaning of Christmas?").
Comentariile japonezilor din interviul ăla nu m-au mirat chiar de loc. M-am lămurit de mult de gradul de cultură de soia care domneşte p-acilea. Dar cele mai tari sunt comentariile gaijinilor!

O foarte diferită (aş putea numi-o foarte personală) perspectivă asupra Crăciunului în Tokyo se găseşte în alt articol din Japan Today, Christmas spirit alive in Tokyo pre numele lui. Cred că suculentele comentarii :p spun totul despre veridicitatea articolului.

Ei, Crăciun Fericit pentru toată lumea! Sărbătoriţi-l şi pentru mine. Noroc că a picat sâmbăta că altfel mergeam şi la servici...

luni, decembrie 20, 2004

După zece săptămâni...

A fost ca un mini-maraton, multi-cultural, intelectualo-emoţional (A storm of swords?), pigmentat cu pizza, wasabi şi sos de soia. Doar că a durat cam zece săptămâni.
Cinci săptămâni ale mele acolo, Cinci săptămâni ale lor aici. Şedinţe peste şedinţe, vikenduri lucrate, 14 ore pe zi, prea multă pizza în US, prea mult sushi în Japon. A fost şi distractiv, a fost stresant. A fost şi bine, a fost şi rău. Dar mai mult bine decât rău :)

N-am mâncat curcan de Thanksgiving. Am mâncat sushi. Pe mine m-a distrat. Pe ei nu.
Am fost şi în Akihabara. Au făcut o tonă de poze. Cu otaku. Cu figurine. Cu hentai. Cu cos-play. Cu lumini multe şi multicolore de să-ţi sară ochii din cap. Pe ei i-a distrat. Pe mine nu.
Am fost şi la karaoke. Niponiferi, yankei, un filipinez şi un pui de dac (watakushi care vra să zică). La început ne-a distrat pe tonţi. Apoi a devenit extrem de enervant. Rămân la vechea mea părere: karaoke suje!

Una peste alta, la sfârşitul săptămânii trecute s-au zburătăcit acasă. Pe ei i-a bucurat. Pe mine nu.

Din nou nu se aud în caverna asta (o numesc aşa pentru că nu avem geamuri :p) decât bătăile ritmice în taste şi scârţâitul câte unui scaun. Aerul este cald, uscat şi super-reciclat. Din când în când oamenii îşi cer scuze. Pentru nimic şi pentru orice.
Evident că la început m-au nedumerit profund aceste monologuri de grup. Apoi m-am lămurit. Sunt semnale emise la intervale regulate de către membrii colectivului (The Hive), indicând celorlaţi membrii starea de activitate a individului respectiv. De ex. online, active, inactive, stand-by, sleep mode etc, etc.

Vă las şi mă întorc la dormitul supt biuro. Este tont ce pot face la ora asta.....

Din ciclul Să ne cunoaştem metropola:
"Oxigenul este o resursă limitată şi foarte preţioasă în Tokyo aşa că cetăţenii sunt sfătuiţi să respire ziua cu un plămân, iar noaptea cu altul."

miercuri, decembrie 01, 2004

Congratulations to the People of Romania on the Occasion of the National Day of Romania

... din partea Mitsubishi Heavy Industries şi Koyo-Seiko Co.
Plus o poză cu rulmenţi Seiko, probabil fabricaţi în Ro? Măcar ar putea să facă ceva reduceri pentru români la ceasurile alea scumpe ;)

Interesant. Nu mă aşteptam să citesc aşa ceva într-un ziar japonez. Chiar şi dacă e în ediţia engleză. Plus un articol intitulat "2004 a landmark year of significance for Romania" by Petre Stoian, Romanian charge d'affairs in Tokyo.
Informativ articolul. Cel puţin pentru mine care nu citesc ziarele mai deloc - pe ăsta mi-l pusese colegul filipinez pe birou azi dimineaţă. Am aflat şi io că "Romania will join the EU in 2007 and is set to make an important contribution to the newly enlarged union."
Ma izbit ceva în fraza de mai sus: "Important contribution"? În ce? Pâine şi sare? Vin şi miere? Computerişti? Care n-au fugit incă în Canada, au ocazia să o facă în Germania sau UK? Sau poate ar trebui să mă întorc... să ne întoarcem cu tonţii... să ne aducem fiecare mica-mare contribuţie.
Dragi concetăţeni continentali, EU ie cu noi!, ce ne pasă de nouă de amerikani şi kanadieni! Noi nu ne trădăm continentul! Am zis.

Până una alta, după cum zicea şi articolul de mai sus, să ne vedem în 2005 la World Exhibition in Aichi Prefecture. Da, e chiar aici. Cu accentul pe primul "i" :)

duminică, noiembrie 07, 2004

Şi în ziua a şaptea s-a odihnit

Eronat! Actualmente, dureros de eronat!

După ce am venit sfârşit din zborul ăla de două zile, ce credeţi că le-a trăznitără prin cap stimabililor noştri manajeri?! Şedinţă Duminica! Ce horoare! Şi măcar dacă ar fi scos un japonez chestia asta din el. De unde, ca de obicei, amerikanii-s de vină... ;)

Pe post de paleativ a fost prezenţa colegilor mei din Rochester (cu care lucrasem aproape cinci săptămâni - şi poci să spui că lucrez mult mai bine cu ei decât cu japonezii - şi nu e vorba numai de bariera lingvistică) care au executat un salt-transoceanic-forţat (de manajement) la nici două zile după plecarea mea.

Aşa că după necesarul "long time no see" :p am purces la 11 ore de şedinţe care m-au enervatără teribil. Nici măcar nu eram cu tonţii de faţă aşa că, ca de obicei, se făceau supoziţii despre când şi cum or să termine X şi Y şi cât suntem de în urmă cu planul...
Io mi-am exprimat dezaprobiul public... "unde-s tovarăşi ceilalţi membri ai colectivului?" "Let's share the pain!" şi alte enormităţi induse de jet lag-ul mult mai puternic decât la "dus". Mă aşteptam ca la întors să nu am probleme cu diferenţa de fus orar. De fapt a fost invers! Hm, ciudat, mi-o fi priind Amerika mai mult ca Japan? :p
Mi s-a replicat că sunt prezenţi doar membrii cheie (eu sunt sol?) şi că ceilalţi tovarăşi vor fi informaţi de schimbările în plan luni dimineaţa. "So I kept the pain for only me" Şi io care vroiam să fiu generos...

vineri, noiembrie 05, 2004

Din nou acasă

Pentru cei care se vor minuna la asocierea "acasă" şi "Japonia" le recomand să facă clic pe "Link relevant" pentru definiţia lui "acasă".

Care-va-să-zică m-am întors. După cinci săptămâni. Şi nu în balon, ci în Rochester, NY. Vezi mesajele precedente pentru detalii.
Evident că iniţial mersesem doar pentru trei. Şi în final nici măcar cinci nu au fost suficiente. Dar japonezii urlau să vin "acasă", iar amerikanii mai că nu vroiau să-mi dea drumul. Conflicte şi politikie multă în corporaţiile astea. Lucru dreq. Ce simplu era când iubitul conducător ne indica preţios la tonţi ce să facem. Sau pe aproape...

Nu-mi place să zbor. Dar parcă ar fi după mine. Aşa că hai returu'. A fost cam dramatic. Mă rog. Cel puţin de la Rochester la Chicago, într-un mini-jet - sau cum altcumva poţi să-i zici unui vehicul care are două rânduri de scaune ca un autobuz, şi două motoare cu reacţie (jet engines) puse la coadă.
Am făcut în loc de 50 de minute, 90. Cu zguduieli, tremurături şi dat la o parte din calea avioanelor mari (adevărate :p).
Evident că mi-era că pierd avionul de la Chicago la Narita. N-a fost să fie. Că şi ăla avea întârziere. Acum am înţeles şi io de ce-i zice lui Chicago "wind city". Ie cu vânturi multe! Gurile rele susţin că le trimit kanadienii ;)
De la Chicago la Narita a fost decent. Dar luuung (aproape 13 ore) şi n-am putut dorm nici măcar o secundă! Ia să-l văd io pe ăla care poate să doarmă o secundă?! ;) Aşa că am fost forţat să revăd pentru a doua oară "Spiderman 2" (nu prea mi-a plăcut - prea clasică povestea - prea pentru fani) şi "The Terminal" (a fost ok, dar nu grozav). Noroc cu vecina amerikano-koreană cu care i-am bârfit pe japonezi. Arăta nici de 30 dar când mi-a zis că are un copil de 7 şi unul de 10 ani am început să bănuiesc că ceva nu e în regulă ... apoi când mi-a arătat paşaportul şi am citit 41 ... damn, credeam că vrăjitoria a dispărut în evul mediu ... se pare că nu şi la koreeni...

Mami m-a aşteptat la aeroport şi am fost foarte încântat să o revăd. Arăta superb! :))) Îmbrăcată ca o studentă, nu-i dădeai nici 20 aşa că mă uitam oarecum îngrijorat în jur să nu ne spotuiască protecţia minorilor...
De fapt, vameşii japonezi au fost super eficienţi! Chiar prea eficienţi. Când a auzit nenea ăla că vin din US, mi-a urat bine-aţi-venit, mi-a pus ştampila în paşaport şi a strigat "Următorul!".
Damn, nu tu control, nu tu descălţat, dezbrăcat, nu tu raze X, Y, Z şi alte alea. Apoi m-am dumirit că toate alea le făcuseră deja amerikanii aşa ca japonezii mă considerau kirei (curat). Hm, şi io care mă gândeam că ma iau ăştia la întrebări cei cu merele alea din valiză...

Am adormit în trenul de la Narita la Yokohama. Unii ar spune ca un adevărat niponifer. Io aş spune: ca un mioritic extenuat. Cert e că mi s-a tăiat filmul, ceea ce mi se întâmplă extrem de rar... Economy class syndrome? Sper că nu!

luni, noiembrie 01, 2004

Lazy Sunday, lazy me ...

Cum n-am carnet/masina (si aici esti mort fara masina) si duminica asta mi-am petrecut-o in fata tembelizorului si a calculatorului. Deh, e ultima din "excursia" asta la Rochester asa ca nici nu mai imi pasa ca ma prostesc ... de tot ;)

Ma indoiesc ca mai vin anul asta inca o data aici (mai ales ca vine zapada in curand ;)) asa ca mi-am facut plinul de "Sex and the City", "Friends", "Seinfeld", "Will & Grace", "X-Files" si alte celea ;) Mi-am facut plinul pe urmatoarele sase luni!

In Japonia TVul este ceva foarte ... ciudat. Ai orice, mai putin filme! Ma rog, nu am cablu ... dar oricum, cele 6-7 posturi nationale sunt de toata jena cand le compari cu cele din Ro! Show-urile sunt cica foarte bune ... daca le intelegi! :p
Tot raul spre bine caci in Japan, ma dezobisnuisem de holbatul in tembelizor... ma axasem pe holbatul in carti! :)))

Sunt un mare amator de sitcoms asa ca ... cu Halloween, fara Halloween ... hazul a batut horoarea!

Trick-or-Treat ... bah, who cares when "Carrie Bradshaw knows good sex"! ;)

Daylight saving

Astazi "am castigat o ora"!
Impreauna cu restul tarii :) Sau pe aproape, ca din cate scrie in wikipedia (vezi linkul) nu toate statele (americane) au adoptat procedura. Din diverse motive.
Oricum in Japonia nu s-a adoptat sistemul asta - care cel putin mie imi place - asa ca diferenta de fus orar fata de Romania este cand 6, cand 7 ore. Fata de EST (Eastern Standard Time - coasta de est, America de Nord) este de 13 ore. Acum 14.

Ce ti-e si cu timpul asta ...

duminică, octombrie 31, 2004

La primblare prin vecininătăţi

Azi a fost o sâmbătă lungă...

M-am trezit (o condiţie sine qua non de a începe orice sâmbătă :p), am "rupt rapid nişte mămăligă cu brânză şi ceapă" (to break fast?), şi apoi huţa la colegu ... ar rima cu "ţa" dar e un el, şi încă şi însurat - da ficior fain, de comitet ... că ultimele directive preţioase ne indicau să "nu precupeţim nici un efort pentru îndeplinirea planului == respectarea dead-lainului" aşa că tre să băgăm tare că altfel ... am auzit că angajează EWC-ul din nou ...

Aşa că am scris şi ceva cod în pre-ziua de Halloween - şi sper să nu fie bântuit or something...

Partea mai interesantă a fost când ne-am aerisitără creierele îmbâcsite de pâcla hi-tec (o fi de la reţeaua fără fir???) prin cartierul şi parcul din vecini. Frumos cartier (n-ai-bă-hud mai pe ardeleneşte)! Mi-o plăcut! Copaci mulţi, veveriţe multe, frunze şi mai multe ... semăna aşa a ... Parcul Subarini ... cu case prin el?!?!?! :p

Mi-am schimbat puţin părerea despre cartierele astea amerikane văzându-l pe ăla! Deşi 90% din case sunt de lemn ... nu sunt chiar atât de nasoale. Dar colegul îmi zicea că ăsta al lui e un pic mai aparte şi că în alte cartiere nu e atât de multă vegetaţie... Mă rog, orice om îşi laudă cartierul ... când locuiam în Sibiu, nu ziceam şi io de Valea Aiurie că e cel mai tare din urbe?! ;)

No, vedeţi la poze mai noi şi judecaţi şi domniile voastre ... e mai tare ca Parcul Subarini, au ba?

luni, octombrie 25, 2004

Duminica de toamna

Ploaie. Toamna. Singur. (ca in Bacovia)

Prea mult televizor. Prea mult calculator. (sau pe aproape :p)

Ca tot ma simteam ca in Lacustra, uite aici un sit pe care io il vizitez din cand in cand.

Aceastea fiind scrise, ma reintorc la HBO ... ca in Japan n-am :(((

duminică, octombrie 24, 2004

"Parcul statal" Lechtworth, NY

Vreme frumoasa azi! Toata saptamana a plouat si a fost relativ frig, dar azi frumos! Ca-n poze ;)
Si ne si gandiseram la hiking. Numai bine ca a tinut si vremea cu noi!

Colejii astia ai mei sunt mari sportivi. De fapt, cred ca majoritatea oamenilor de pe acilea fac cate un sport, doua ... si chiar si mai multe. Nu ca altii ;) Asa ca eram oarecum iemotionat ca ma iau astia la un hiking de fro 10-15 km de dupa aia ma aduna cu farasul. Da' de unde!

Cu masina pana-n varful parcului (6 dolari intrarea per masina - si io care credeam ca-i gratis, "ca la noi") apoi mai la deal, mai la vale, pe carari batute de turisti (multi), totul amenajat, prea amenajat. Dar parcul frumos! Si lumea civilizata. Putini fumatori. Multi "senior citizeni". Multe camere ... de masini si foto.

No, vedeti la poze care fac cat multe mii de cuvinte ;)
Pentru cei care nu se dumiresc unde-s pozele ... Scrolati mai jos, la sectiunea "memorabilia" si dati clic pe "flickr" si/sau "Poze mai noi".

P.S. Scuze, dar azi e fara diacritice ... is prea obosit pentru asa ceva pe tastatoru asta niponifer.

sâmbătă, octombrie 16, 2004

Niagara Falls

Am fost astăzi! Şi a fost o experienţă pe cinste!

Când am plecat din Rochester vremea era noroasă şi friguroasă. Mi-am zis, câtă vreme nu plouă, nu-i rău. Toate bune şi frumoase (btw, şi şoselele din judeţu' New York au găuri, şi nu puţine!) până ne-am apropiat de Buffalo când a început să-i toarne cu găleata. De-acolo mai e doar puţin până la cascadă aşa că nu eram deloc încântat.
Dar până ne-am mai învărtit prin Niagara Falls (oraşul), până ne-am mai uitat la suveniruri, ploaia s-a transformat într-o mocănească de octombrie care o simţeai până la oase. Şi n-aveam nici unul umbrelă! Dar ce-i trăzneşte colegului meu prin cap. "De ce să cumpărăm noi umbrele! Mai bine facem un tur pe Maid of the Mist şi primim şi pelerine cu ocazia asta." Practici amerikanii ăştia! Turul oricum trebuia să-l facem, ne trebuia şi ceva de ploaie, iote combo-ul!

Juna ceţurilor a fost grozavă! Vaporaşul ăla te duce suficient de aproape de cascadă cât să nu mai vezi nimica din cauza picăturilor de apă ce-ţi intră voioase în ochi! Plus zgomotul, plus furia (cascadei), plus turiştii care se înghesuie unii într-alţii ca nişte pinguini ambetaţi pe o banchiză în derivă. Aşa ma simţeam şi io! Ca pe banchiză: frig şi umed de să-ţi blestemi zilele, dar sfriling, neică! Sfriling!
Poze am început să fac când am reuşit să-mi vâr mâinile congelate în buzunarul cu camera şi am realizat că vaporaşul e pe drumu-de-ntoarcere!

Evident că după ce ne-am recules în faţa unui ceai fierbinte şi am mai dat o serie pe la suveniruri a ieşit şi soarele! Nu-i bai, că am făcut poze de pe mal - şi încă cu curcubeu!
Au ieşit destul de faine aşa că ... buy Kodak Digital Cameras now!

Am dat o raită şi printr-un cazinou local - plin ochi de lume şi se fuma (şi probabil pierdea ;)) masiv! În NY State fumatul e interzis în toate locurile publice: magazine, restaurante, baruri - practic peste tot! Aşa da!!!

Apoi la vale (sau süd ;)) spre Bufallo, unde colegul meu ştia "The Best Buffalo Wings place on Earth". Era chiar locul unde le "inventaseră" (The Anchor Bar) aşa că ... au fost bune-bune! Am mâncatară ca ... borgii! Super size me!

No, holbaţi-vă la poze şi băgaţi şi comentarii (Flickr e bestial la capitolul taguri, note, comentarii!) de consideraţi că merită.

joi, octombrie 14, 2004

Rochester, NY

Sunt aici din 5 octombrie. În bişniţ trip. Şi e unul din motivele pentru care nu am mai scris nimic de multă vreme...
Obţinerea vizei, munka, schimbarea de fus orar (jet lagu'), şi mai multa munka, lenea şi tastatura asta mizerabilă (japoneză) de pe Thinkpadu (designed in US, made in China :)) ce tre să-l car toată ziua după mine fiind alte motive.

Care-va-sa-zică am ajuns şi la fraţii amerikani. O să scriu detalii mai pe larg şi mai încolo :p despre motive, viză şi alte alea. Le scriu retroactiv ca să fie mai interesant. Ca în Memento ;)

Cum e? E "altfel"! ;) E diferit de Japonia. E diferit de România. Dar totuşi atmosfera e mai aproape de Ro, decat de Japan. Nota bene: "aproape" trebuie interpretat relativ.

Comparată cu Japonia, şi semănând întrucâtva cu Romania, ţara nu e atât de tehnologizată, oamenii sunt mai deschişi, mai gălăgioşi şi mai comunicativi, se dă bacşiş şi e indicat, câteodată, să numeri restul ;), restaurantele şi magazinele sunt mai neîngrijite (dar nu foarte), numărul "dubioşilor" este mai mare (în Japonia tinde la zero), porţiile sunt mai mari, dar şi mai "nesănătoase" :)
Comparată cu Romania, şi semănând întrucâtva cu Japonia, ţara e mult mai tehnologizată, oamenii sunt mai civilizaţi şi mai puţin gălăgioşi, nu trebuie să numeri restul întotdeuna, restaurantele şi magazinele sunt mai îngrijite (dar nu foarte), numărul "dubioşilor" este mai mic, mâncarea e mai variată.

In final chestiile tipic amerikane:
Totul e MARE ("Think BIG, like Americans!"): străzile (acum îl înţeleg pe Miţă care-mi scria că iţi ia 5min să traversezi câte o stradă), clădirile, maşinile (e plin de trucks!), mâncarea ("super size me!"), oamenii (la 1,72m ai mei mă simt ca Gulliver în ţara giganţilor! :))), steagurile (sunt peste tot şi în general IMENSE), tembelizorul cu multe zeci de canale pline de shopping sau sporturi fără nici un sens pentru ioropeni!
Toţi te-ntreabă "Cum iţi mai merge" :p ("How's going?", "How are you today?"). La servici, în magazine, în restaurante, peste tot! Oamenii se interesează de soarta ta, iar tu trebuie să te interesezi de a lor! Ah, şi inca ceva, trebuie să răspunzi pozitiv! De zece zile de cand sunt aici n-am auzit pe unul să raspundă cu ceva diferit de "fine", "good", "ok" samd. Pozitivismul amerikan la mama lui acasă! Ie, dizgasting, fraţilor! Zău aşa! Nu puteau să dea şi ei "Zîua bună" sau un "Hi" acolo...

Mi-a luat mai bine de o oră să scriu rândurile de mai sus! Tastatoru naibili!

No, noapte bună la unii, o zi bună la alţii şi how's going? la toantă lumea! ;)

duminică, octombrie 10, 2004

George Eastman e cu noi

După ce am fost ieri un consumator model şi am petrecut mai bine de jumate de zi în mall-ul plantat mârşav la nici 10 minute de hotel, azi era vorba să mergem la Cascada Niagara.

Ei, vremea nasoală şi faptul că al meu coleg de la Kodak US şi a lui iubită soţioară au fost bizi, a dus la amânarea tripului pentru weekendu următoriu ("stay tuned").

Aşa că cei doi au venit cu propunerea indecentă să ... nu, nu e vorba de filmul ăla ... să mergem ca nişte vajnici angajaţi (mai mult sau mai puţin) Kodak să vizităm casa (care acuma e muzeu) fondatorului. Lucrând de mai bine de un an la firma asta şi citind câte ceva despre nenea Eastman am zis că "De ce nu? Nu poate fi mai rău ca la mall!" :p:p:p

Ei, păi n-a fost rău chiar de loc! G.E. a fost băiet tare dăştept! Şi a avut viziune! Uite, de exemplu, dacă nu ar fi fondat el firma acum mai bine de 120 de ani, poate eu nu aş fi ajuns în Rochester! Poate ajungeam prin San Francisco sau Seattle! :p
Anyway, tipul a fost foarte capabil (doar azi am aflat şi eu că propusese un an a 13 luni a câte 28 de zile pentru eficientizarea bişniţului (şi Kodak a şi folosit sistemul ăsta, intern, până în 1989)) şi muzeul e interesant. Vizitaţi-l dacă nu live, cel puţin online.

Ei, la cât mai multe momente Kodak! ;)

sâmbătă, octombrie 09, 2004

The mall is the new church

Titlul nu e de la mine, ci de la amicul Nobu. Şi e adevărat în Japonia (mă rog, nu se prea omoară lumea cu religia pe acolo oricum ai lua-o), şi pare adevărat şi în Amerika.

Ce să fac sâmbăta, fără carnet (de nici-o culoare!), fără maşină, şi plasat în hotelul ăsta apropiat de clădirea unde lucrez, dar departe de "civilizaţie"?! Nu mă omor cu tembelizorul, cărţi nu am (le-am comandat, dar nu poţi să ai şi free shipping şi peste noapte :)), vremea e nasoală (cică Rochester e în top 3 cele mai înnorate oraşe din US) ... hai şi noi la bulivar! Mă rog, la mall.

Mall mioritic, mall niponifer, mall amerikan ... toate o apă şi-un beton! Mâncarea e la fel de nasoală, gloata e la fel de flămândă, produsele la fel de lipsite de farmec. Aşa cum toate oraşele mari sunt la fel (Oraşu lu Bucur nu se pune! :p), toate mallurile sunt şi mai la fel! :))) Ştiu că sună superfluu, dar dacă-i incluzi în "la fel" şi pe cei care mişună prin ele, devine interesant.

Ia uite ce titluri alternative mi-au răsărit în căpşorul cel cu ochelari pe nas: "Globalizarea vine cu Comercializarea!", "Ghici cine vine la mall?", "Fratele nostru consumatorul", "Am trait să o mănânc şi pe asta"...

Într-un final apoteotic ţin să vă spui că am fost un consumator model şi mi-am cumpărat galoşi! "Docări" pre numele lor :p Nu că ar interesa pe cineva anume, dar tre să fiu în bon-ton cu restul relatării...
Şi încă i-am luat şi ieftin! Reduşi cu 80%! Ei, asta nu vezi nici la niponiferi (zgârciţi la preţuri mici), nici la mioritici (prea săraci ca să mai aibă loc de sales)!

No, apăi cu mană stângă pe Cola, cu dreapta-nfiptă până la cot în sacul de popcoarne, vă salutez şi mă întorc la canalu-mi preferat: Food TV!

joi, septembrie 23, 2004

Joburi, Joburi ... la EWC!

Ia-n te uită ce surpriză am primit azi prin email (vezi Link Relevant).
Fosta-mi firmă (East West Consulting) angajează!!!
Şi încă nici nu vor super-experţi în skiluri sau în limbi ... ia uite ce scrie acilea: "It is a position of a PROGRAMMER to develop Human Resources applications". Să nu vă sperie textul, dar SIGUR a fost scris de o secretară niponiferă.

Şi am auzit cum că Cristi ar fi plecat în Ro să mai culeagă ceva programatori. Că tot e toamnă... şi frunzele cad... şi tata îmi scria de zacuscă :p Dar în Tokyo suntem la 30+ C!

Toamnă indiană - I'm loving it! ;)

luni, septembrie 13, 2004

Damn, I'm so bizi....

După update-ul la release de la începutul săptămânii trecute am avut vineri un update la update la release... Înţelege cine poate. Io nu poci :S Pentru detalii vezi linkul relevant :)

Mi-au scris diverşi şi diverse. Mulţam fain! [皆さん本当に有り難うございました!] Şi ţin să le răspund! Dar nu mă lasă... Şi eu, spre deosebire de alţii mai dăruiţi/dotaţi/gifted/cu vână/ scriu încet. Şi şterg mult. Şi scriu din nou. Şi tot aşa...

Acestea fiind scrise (încet :p ) mă duc acasă. Doişpce ore îmi sunt de ajuns!

marți, septembrie 07, 2004

Sunt obosit...

Şi încă de dimineaţă...

Am avut vineri release. Apoi luni update la release ;)
Ce să mai zic. Ştiu că sună (şi este!) stupid, dar aici faci, nu zici. Zic alţii şi pentru tine...
Am un coleg (japonez, că suntem doar doi gaijini-programatori aici) care vorbeşte tot timpul. Mamă ce-i mai place să se asculte! :) Şi mai are şi un mobil setat să-i cânte un fragment dintr-o melodie a idol-iţelor "Morning Musume" care mă scoate din sărite!
Ia hai să vedem ... câţi dintre voi au colegi, oameni la 40 de ani, căsătoriţi şi cu copil, care au în cubicul postere cu nimfete?!
În cazul băietului ăsta, obiectul pasiunii este ... un grup (unii nu se mulţumesc cu puţin şi bun!). Este vorba de "faimoasele" Morning Musume [モーニング娘] (Fiicele dimineţii).
Odată i-am cerut şi eu un album să vedem ce-i cu fătucile alea... mamă ce crap! În general vorbind, J-Pop suge rău de tot! În schimb CDul avea o cărţulie tipărită full-color, la mare artă, "cu poze de dimineaţă" care bănuiesc că a costat mai mult decât "muzica" în sine.
După mine ăsta-i un caz clasic de lolicon (japonezismul pentru "Lolita complex") dar fiind în Japan este relativ normal şi acceptat.

Welcome to Neo-Tokyo, my friends...

miercuri, august 25, 2004

Invitaţii la Gmail - am mai primit 6!!!

Ia te uită ce înseamnă să inviţi pe unul... îţi mai dau şase!!! Azi dimineaţă am văzut chestia asta.
No haideţi fraţi şi surori internetijdi... care mai doreşte...

--- text original ---
Invite a friend to Gmail!
You have 6 invitations left

Thanks for using Gmail and helping us improve the service. We're ready to expand our test to a few more users, and because you've been a trusted early tester of Gmail, we're looking for your help. Please invite a few more people who you think would like Gmail and could help us make it even better.
--- text original ---

marți, august 24, 2004

Muntele roţii

IMG_2149

Sau Kuruma-Yama [車山], prefectura Nagano.

Floricica din Nagano

IMG_2154

Hai care-i mai tare la botanică şŸi ne zice şi nouă cum se numeşte gălbioara asta...

Testez acum un nou sait de ţinut poze care ştie (printre multe altele) să publice şi prin bloguri. Flickr pe numele lui.

luni, august 23, 2004

Cioara lui MacGyver

Originalul îl găsiţi aici: Biz Stone, Genius: MacGyver Crow. This is scary stuff!

Când o să am ceva timp, vreau să scriu şi eu despre ciorile din Tokyo. Sunt fascinante! :)

joi, august 12, 2004

Invitaţie pentru Gmail

Am doar una. Nu am folosit gmail prea mult şi numărul de invitaţii care ţi se acordă e direct proporţional cu cât de activ eşti.
Aşa că cine este interesat să obţină un cont (beta) de gmail să răspundă la mesajul ăsta (pe blog, nu pe email). Primul venit, primul servit. Sometimes, I feel so FIFO ;)

Ţin să precizez că interfaţa şi feature-rile lui gmail sunt sub nivelul Yahoo sau Hotmail. Totul e mult mai spartan. Dar tipic google, de un minimalism eficient.
Ce atrage lumea sunt cei 1GB de spaţiu, comparativ cu 100MB Yahoo sau 250MB Hotmail. Deşi Yahoo şi Hotmail au mărit quota doar după ce Google a anunţat 1GB ... trăiască capitalismul sălbatic!

luni, august 09, 2004

Climatologice

Am întrebat şi mi s-a răspuns.

Unii ziceau că e tot anul frig şi umed, alţii că e frig şi uscat iarna, dar cald şi umed vara, alţii ziceau că e ca în Ro. Pe cine să mai crezi?!

Aşa că am pus mâna dreaptă pe Mozilla, mâna stângă pe Excel şi am purces la fapte. Ştiinţific. Sau pe aproape :p Dar oricum ... io m-am lămurit. Şi sper să vă lămuriţi şi voi ;)

Folosind date de pe weather.com am reconstruit graficele lor în Excel şi în plus (asta era ce mă interesa cel mai mult) am construit şi trei grafice comparative (sau cum s-o fi zicând :p) unde se poate vedea foarte bine cât de umed şi cald e în Yokohama (Tokyo e chiar şi mai cald) şi cât de răcoare e în Toronto. Evident am inclus şi cele două vetre milenare ale poporului român: Sibiu şi Bucureşti :)))

Temperaturi anuale:





Precipitaţii anuale:





Date comparate (click pentru mărimea originală):




Şi uite şi linkurile de pe weather.com. Ca să vedeţi că nu am scos datele din burtă ;)
Sibiu, Bucureşti, Yokohama, Toronto

vineri, august 06, 2004

Creep

Am citit pe Boing Boing despre un videoclip (în Flash) foarte cool pentru clasicul Creep a lui Radiohead făcut de lowmorale. Aşa că am dat clic, am văzut şi ... noroc că stăteam deja pe scaun ...

Din motive de copyright (or something) se pare că au scos linkul spre videoclip de pe pagina. Dar nu au şters şi fişierul de pe server! Iată linkul direct.

No, puneţi căştile pe urechi, daţi volumul la maxim şi ...

vineri, iulie 30, 2004

Poze noi

Am adăugat poze noi făcute vara asta în cele două scurte drumeţii la Nagano şi Kyoto + Nagoya. Le puteţi admira în toata pixelăciunea lor digitală :p pe webshots.
N-am avut timp să le comentez, dar sper că săptămâna viitoare o să-mi fac.

Tot pe webshots ţin şi (o parte) din pozele mai vechi făcute în Japonia.

Linkuri permanente spre cele două situri cu poze sunt în panelul din stânga, secţiunea memorabilia. Dar presupun că nu face mai nimeni scroll aşa că mi-am zis să las şi un mesaj.

No, un vikend plăcut la toată lumea!

miercuri, iulie 28, 2004

Elizabot passes sex-chat Turing test

Ştiu că unii dintre voi petrec (pierd? ;)) o grămadă de timp pe IRC. Aşa că după ce am citit asta pe Boing Boing şi m-am spart de râs :p m-am hotărât să împărtăşesc experienţa cu voi :)))

Citiţi şi vă minunaţi de nemărginirea prostiei umane....

vineri, iulie 23, 2004

Ghost In The Shell

Am văzut aseară Ghost In The Shell (titlul original Koukaku Kidoutai [甲殻機動隊] - sau într-o traducere mai directă: Shell Riot Police), un anime pe care ţineam să-l văd de multă vreme, dar până acum nu s-a ivit ocazia.

M-am tot chinuit să închiriez DVD-ul cu filmul ăsta timp de câteva luni. O fi Japonia, dar tot casete VHS au mai multe prin centrele alea de închiriere (sau poate tocmai că-i Japonia ;)), iar eu n-am video, numai DVD player. E o chestie kinezească, region-free, pe care am cumpărat-o cu nici 70$. Playerele japoneze pe lângă că-s mult mai scumpe nici nu sunt region-free! Tot kinezu-i frate cu românu!
Aşa că a trebuit să tot aştept "să-mi vină rândul la vizionat". Dar a meritat! Mamă ce film cool/mişto/marfă/ka lumea/ce-o mai fi la modă acum!!! Făcut în 1995, deci totul desenat clasic, cu mânuţa ... dar ce mânuţe!!!
Arată superb grafic, muzica e haunting (cum zici asta în română (te bântuie? :))) iar scenariul şi regia sunt de nota 10! E cam prea scurt pentru gustul meu (am observat că în ultima vreme toate filmele îmi par "prea scurte"! O fi de la LOTR: TRK?!) dar e dens, complex şi tre văzut de două ori ca să-l prinzi bine!

De asemenea, filmul ăsta a fost una din principalele surse de inspiraţie (credeaţi că doar românii fură? :p) pentru fraţii Wachowski şi al lor Matrice.

Iar regizorul lui Ghost In The Shell, pre numele lui Mamoru Oshii, e un giugiuc de regizor care era mai să devină popă creştin înainte de a realiza că vocaţia lui NU e aia! Oricum problema condiţiei umane a rămas una din obsesiile lui, şi răzbate puternic în toate filmele lui.

Hai, daţi fuguţa la "centrul de închiriat animaţii japoneze" şi puneţi mâna pe Ghost In The Shell!

luni, iulie 19, 2004

Also sprach Andi

Da. Andi a vorbit!
M-a sunat luni după-amiază (aici era Umi-no-hi [海の日] - adică Ziua Oceanului - aşa că tot boborul niponifer avea liber) şi mi-a spus că "e bine". Evident că nu chiar cu cuvintele astea dar Andi fiind un "zenist de zenist" trebuie să încerc să par laconic (deşi nu îmi stă în fire :p) atunci când vorbesc despre el. ;)

Deci pentru toţi cei care au întrebat "Andi cum mai e?": Andi este bine!
Viaţa la templu este sănătoasă, mâncarea e bună, zazenul e minunat ... ce mai, cu tonţii spre Nirvana înainte!!!

Pentru (laconice :p) informaţii despre templul unde vieţuieşte Andi (Sogenji [曹源寺]) clic aici şi aici.

Iar pentru poze cu Sogenji clic aici şi aici.

Evident, pentru informaţii pertinente şi la obiect vă rugăm contactaţi prea-cinstita-faţă-monastică direct ;)
Hai nu fiţi leneşi. Scrieţi omului acolo!

duminică, iulie 18, 2004

Duminică la Nagoya

Am plecat duminică dimineaţa din Kyoto şi am ajuns după 30 de minute (Mami face până la servici o oră cu trenul local) în Nagoya. Sunt un fan al mersului cu Shinkansen-ul (cine nu ar fi :p:p:p) pentru că e foarte rapid, foarte civilizat şi nu-mi dă senzaţia aia idioată de claustrofobie pe care o am în avion. Evident că e şi scump, dar nu poa' să fie şi bun şi ieftin şi să-ţi mai şi prepare micul dejun!

Nunta lui Mami (mă rog, a doi dintre foştii ei colegi de facultate ;)) era la un hotel de lângă palatul din Nagoya aşa că, cum ne era cam foame, am zis că hai să mâncăm ceva ... înainte de nuntă (numai la japonezi mai auzi de-astea :p:p:p).
Chiar lângă palat este teatrul Noh din Nagoya care are şi un restaurant servind "specialitatea locală" Miso-Katsu [味噌かつ] (cotlet de porc cu sos de miso :))
Io n-am fost niciodată un gurmand (deşi nu pot să spun că nu-mi place să mănânc :p) dar japonezii sunt maniaci la categoria asta. Nu există regiune, oraş, sat, whatever care să nu aibă "specialitatea casei" - ceea ce înseamnă că trebuie să o mănânci când vizitezi locul respectiv. Pe bune!
Am venit la servici marţi dimineaţa (adică pe la 10) şi m-au întrebat "Ei cum a fost la Nagoya?" "Dar miso-katsu ai mâncat?" ... maniaci!
Io nu mai mâncasem până atunci miso-katsu de-ăla şi cum miso este ceva ce-mi place (ia uitaţi-vă câte efecte minunate şi nemaivăzute are) am ţinut să mănânc. Şi a fost chiar bun! ;)

No şi o fost şi nunta - eu m-am plimbat prin oraş între timp - a ţinut în total cam 2h 30min!
O juma' de oră a fost "cununia religioasă". Ghilimelele nu sunt din greşeală. În afară de faptul că se petrece într-o capelă şi (câteodată este făcută de un preot/predicator/ceva de substitut) în 99% din cazuri nu are nici o conotaţie creştină ... ei nefiind creştini! Atunci de ce la capelă? Păi ... inspiraţi profund ... că aşa e la modă şi aşa au văzut ei prin filme. No more comments...
Apoi restaurantul a ţinut două ore! Cu o mâncare bună, dar scumpă şi puţină :p Meniu franţuzesc. Şi la propriu, şi la figurat :) Mi l-a arătat Mami după nuntă şi mă uitam în el de-abia înţelegând termenii ăia culinari şi apoi am întrebat-o pe Mami ... "Auzi, da’ tu ştii ce ai mâncat?" Răspusul a venit sec: "Păi dacă dai pagina, e traducerea în japoneză. Altfel nu înţelegea nimenea nimic!"
Aşa că să nu vă mai aud cu "noi nu ne vindem ţara" că vă bag sushi-u' pe gât!

sâmbătă, iulie 17, 2004

Sâmbătă la Kyoto

Am fost sâmbată la Kyoto cu Mami. Ea trebuia să meargă la o nuntă duminică în Nagoya şi ne-am zis că "hai să tragem o fugă până la Kyoto" că nu-i prea departe de Nagoya (30min de Shinkansen).

N-am făcut noi prea mare lucru într-o zi şi-o noapte, dar un templu (foarte frumos) tot am vizitat. Am făcut ceva poze, unele mai reuşite, altele mai puţin, şi o să le pun pe webshots asap.

Templul se numeşte Ninna-ji [仁和寺] (nu, nu e cu Ninja! De fapt nici călugări n-am văzut cu o singură excepţie) şi e foarte faimos printre niponi pentru că toţi conducătorii templului făceau parte din familia imperială - asta până la Meiji Restoration [明治維新] (1866-1869) când capitala s-a mutat la Tokyo.

Apropos de Meiji Restoration, evenimentele din The Last Samurai au loc nu la mult timp după restaurare, când boborul niponifer îşi începea trecerea gory-oasă de la katana la keitai...


P.S. Am scris chestia asta miercuri, 21 iulie, dar o public ca şi sâmbătă 17 iulie. Ca să fiu in sync cu evenimentul.

vineri, iulie 16, 2004

Lost In Translation

Am fost vineri după servici la "Rătăciţi printre cuvinte" (a trebuit să caut pe google.ro ca să dau de titlul "original în română" :)) cu un coleg japonez care a trăit în State suficient de mulţi ani încât e aproape un gaijin aşa că nu a avut probleme în a înţelege filmul :p

No, păi ne-o plăcut :) Lui mai mult şi mie mai puţin...
E ceva cu stilul Sofiei Copola de nu reuşeşte să-mi suspende disbilifu ... Şi în The Virgin Suicides (un film bun, dealtfel) a fost ceva care parcă lipsea... Iar ambele filme par atât de scurte şi se termină atât de abrupt.

"Lost in Translation" e un film bun pe care-l recomand să-l vedeţi dacă n-aţi facut-o deja - şi sunt convins că impresia pe care o să v-o lase filmul va fi mult mai puternică decât ce mi-a lăsat mie. Pentru cineva care vine din afară ca şi turist sau care vede Tokyo doar la tembelizor, totul pare aşa, ca şi în filmul ăsta ... aproape magic! O altă lume, aproape de neînţeles. Dar după câţiva ani trăiţi şi lucraţi aici ... impresia se schimbă ;)

marți, iulie 13, 2004

Caută şi (poate) vei găsi...

Mulţumită lui Google şi serviciului lor de Free Search am adăugat şi opţiuni de căutare prin arhivele blogului.
Problema este că ultima dată când Google a indexat saitul ăsta a fost cam acum o lună. Deci ce are Google în baza de date este vechi (cred că doar primele 4-5 mesaje) şi nu prea ajută deocamdată. Dar mai devreme sau mai târziu botul ăla (fără labe) o să aibă bunul simţ să treacă şi prin ograda mea aşa că o să fiu la zi. Până la următoarea indexare. Şi tot aşa.

Concluzia: tre să pun domeniul ăla (muntean.info) pe picioare...

luni, iulie 12, 2004

Pionieri Japonezi - vi se pregăteşte ceva ;)

Sau în "original": School to put electronic tags on students to monitor safety.
O altă relatare din seria "Numai în Japonia" (din păcate Blogger nu permite să-ţi împarţi mesajele pe categorii...)

Ia citiţi aici ca să vă minunaţi!
Şi mai ales citiţi comentariile gaijin-ilor de la coada articolului ;)

joi, iulie 08, 2004

Instrucţiuni de utilizare (a blogului)

Se pare că nu foarte lume vizitează saitul ăsta al meu care-mi serveşte pe post de jurnal online (weblog sau mai simplu blog). Sau îl vizitează şi "nu se descurcă" prin el. Ceea ce nu e foarte bine....

Template-ul pe care îl folosesc este unul din cele puse la dispoziţie de Blogger (firmă parte din Google care oferă blog space gratuit pentru cine cere. Cere şi ţi se va da. :)) şi dpmdv este foarte simplu de folosit. Dar, uzabilitatea (sau care o fi echivalentul românesc al usability :)) unui produs e dependentă de mulţi factori inclusiv de spaţiul geografic şi cultural al utilizatorilor. Aşa că dacă pentru Blogger sau Alex saitul ăsta pare OK, nu acelaşi lucru se poate spune despre cineva care nu-şi pierde câteva ore în fiecare zi pe internet.

Blogul implicit afişează ultima zi în care am publicat ceva. Asta e ceea ce eu numesc pagina principală - deşi nu e cel mai fericit nume.
În panelul din stânga este un scurt "despre mine" (Blogger nu-mi permite să-l traduc din engleză) cu un link spre o pagină cu detalii. Apoi sunt ultimele zece mesaje aranjate invers cronologic. Secţiunea "arhive" permite vizualizarea tuturor mesajelor dintr-o anumită lună. "Ce filme am mai văzut" şi "Ce mai citesc" cred că nu au nevoie de explicaţii. Iar "Memorabilia" este o secţiune cu linkuri spre saituri externe ce-mi aparţin sau au legătură cu mine.
Singura chestie "mai ascunsă" e revenirea la pagina principală. Pentru asta trebuie făcut clic pe titlul "blogu' lu' Xeal".

În panelul din dreapta sunt mesajele propriu-zise. Titlul mesajului este întotdeuna un link (aşa numitul perma(nent) link) spre pagina mesajului respectiv. Apoi "[Link relevant]" este un link opţional spre o pagină care are legătură cu mesajul respectiv. În sfârşit, la coada mesajului sunt specificaţi autorul şi ora publicării plus numărul de comentarii adăugate mesajului.
Ei, partea frumoasă a blogurilor este că autorul aberează pe diverse teme şi oricine poate să arunce cu pietre (comenteze) respectivele aberaţii! Până acum nu s-a înghesuit nimeni să comenteze nimic. Probabil că nu e aşa de obvios că dacă faci clic pe linkul cu "n comentarii" poţi să şi adaugi un comentariu...

No... sper că am reuşit să mai limpezesc apele prin zonă...

marți, iulie 06, 2004

De prin Nagano (partea a doua)

Un lucru interesant despre Japonia este ca dacă ieşi din Tokyo (când scriu "Tokyo" în general mă refer la toată zona metropolitană, inclusiv Yokohama, unde locuiesc acum) totul se schimbă radical. Exceptând oraşele mari, cu populaţii de ordinul milioanelor, oraşele mici ("normale" pentru Ro) japoneze au un aer foarte rural. Totul (magazine, restaurante etc) se închide pe la ora 19, nu prea sunt oameni pe străzi (cel puţin comparat cu Tokyo!), autobuze sau trenuri locale sunt puţine (gen unul, două pe oră) .... într-un cuvânt dacă nu ai maşină şi nu cunoşti zona totul devine teribil de plictisitor.

Evident că tocmai asta am experimentat noi în cele două zile de stat în Nagano :)
Restaurantele închise => am mâncat de la combini (eng. convenience store, echivalentul Alimentarei mioritice), am aşteptat un autobuz care a uitat să mai vină, apoi încă o oră după tren, apoi încă o oră după un autobuz care urma să ne ducă "pe munte".

Ei, între timp am intrat şi printr-un depaato local (eng. department store) care pot să jur că arăta mai nasol decât magazinul Dumbrava (Unirea pentru bucureşteni :)) pe vremea comuniştilor! Avea până şi acelaşi aer disperat ... vânzătoare cu feţe blazate aşteptând ora închiderii. Foarte ne-japonez, ca să zic aşa.

Am ajuns într-un final şi pe munte. Ştiu că arată bine în poză. De-asta am şi mers acolo :) Dar am fost surprins de ce am găsit. Prea civilizat!
La baza punctului de plecare al traseului de hiking o parcare imensă de autocare. Care făcea aerul doar puţin mai bun decât în Yokohama. Apoi lift până în vârf (1945 m). Iar traseul era super amenajat (bine că nu le-o dat prin cap să-l şi betoneze!) şi plin de pensionari...
Ce să zic... halal experienţă montană :p Era un view fain în jur şi am făcut ceva poze pe care sper să le pun online dar prea, prea amenajat. Vorba ceea takes all the fun out of your life....

De prin Nagano

Să revenim la ziua de vineri, 2 iulie.
Să ştiţi ca a fost interesant! Am văzut şi io cum arată o fabrică de-asta hi-tec pe dinăuntru..... ăăă... e la fel ca la televizor! :)
Iar toţi angajaţii ăia cu salopete albe şi papuci de pânză şi cu feţe obosite ... erau antonimia IUPSului! Fabrica din Sibiu unde ne mânau la practică pe vremea liceului (Radese... când oi citi rândurile astea să tremuri mă! :)))
Evident că ne-au ţinut şi o cuvântare lungă şi pompoasă din care io nu am înţeles mare lucru (Bişniţ Japaniiz este încă la câţiva ani lumină de locaţia mea lingvistică) dar graficele erau frumoase... toate arătau în sus! :p:p:p

No şi apoi om mâncat! Mâncare bună, şi ioropeană [洋] şi japoneză [和] .... un salam care-mi aducea aminte de cel de Sibiu. Şi am căutat angajatele brazilience (ah, am uitat să menţionez că toate semnele în fabrică erau în trei limbi: japoneză, engleză, portugheză - cică sunt mulţi japonezi-brazilieni în zona Nagano) ca să ne conversăm.... n-am găsit nici una! Or fi fost alţii mai rapizi! :s Oricum după două ore (tipic japonez) petrecerea s-a încheiat la fel de brusc pe cum a început.

Aşa că bajeţii s-or urcat în autocare şi au luat-o la vale spre Tokyo. Remarcaţi că folosesc persoana a treia. Io am rămas! :)
Mi se părea culmea stupizeniei să baţi atâta drum pentru un spici şi o petrecere de două ore. Aşa că am aşteptat-o pe Mami la gară şi apoi după ce ne-am depozitat bagajul într-unul dintre zecile de hoteluri din zonă (scump, camera mică şi mirosea "a stătut" - dar avea onsen!) am luat-o la primblare prin jurul lacului Suwa (numele nu e SUA, cum am crezut eu pănă am ajuns acolo :p).

Mamă ce murdar e lacul ăla!!! Nagano, deşi o zonă montană frumoasă, bună pentru sporturile de iarnă, are norocul de a fi o zonă cu multe fabrici hi-tec (de ex. Epson are HQ acolo). Ei şi băieţilor ăstora hi-tec nu le prea pasă de mediu! De fapt asta e o problemă cvasi-generală în Japonia.
Din ce-am văzut eu, comparată cu Germania, Japonia e în alt eşalon când e vorba de protecţia mediului şi reciclare! Japonezii nu sunt cu mult mai brezi decât mioriticii. Aici gunoaiele se împart foarte "logic" în burnable şi non-burnable. Deştăpţi, eh?! ;) După cum remarcase odată cineva, "dacă încălzeşi suficient poţi să arzi până şi oţelul" ... aşa că nici până-n ziua de azi nu sunt lămurit cum şi ce se reciclează aici :S:S:S

No gata! Pauză de muncă! :)

Spre Nagano...

Scriu de pe mobil asa ca nema diacritice (tot e bine ca am alfabetul (US-ASCII)).

Am plecat in excursie "de firma" :) la Chino (prefectura Nagano, 3h de bus) unde 'om sarbatori ce-a de-a 10a milioana camera digitala (io v-am zis ca bajetzii astia baga tare!) PLUS achizitia de catre Kodak a unei "fabrici de camere" din Chino.
Sper sa fac niste poze cu munti...

am obosit scriind...

joi, iulie 01, 2004

Puţină istorie personală

Am primit câteva răspunsuri la ping-ul meu de ieri. Din păcate destul de puţine, dar sper ca numărul să crească în următoarele zile. Nu toţi folosesc messenger sau îşi verifică emailul zilnic :) E bine să realizezi că mai sunt şi oameni "normali" pre lumea asta :p

Câteva întrebări sunt repetate cu insistenţă şi cum nu pot să scriu aceleaşi răspunsuri de nenumărate ori (n-am nici timp şi cred că aş ceda psihic în final :)) m-am hotărât să fac o actualizere a situaţiei personale. În pur stil ingineresc: iote top tenu!

1. Sunt tot în Japonia. Dar m-am mutat în Yokohama la începutul lui septembrie 2003. E mai curată decât Tokyo şi miroase şi mai bine :p
2. De ce m-am mutat? Păi după trei luni jumate de căutat servici (pe 15.05.2003 am fost pus pe liber de la vechea firmă East West Consulting) am reuşit să găsesc un job la R&D Center Kodak Japan. Care-i taman la 30-40 de minute de mers pe jos de actuala rezidenţă.
3. N-am telefon acasă (şi nici nu intenţionez (NTT e tot un fel de RomTelecom -- dar mai politicos)) şi nu bagă fibră optică în zona unde stau (e aşa mai ... la ţară :)) aşa că n-am internet acasă! Oricum după 12 ore de stat la servici nu am nici cel mai mic chef de calculator.
4. Unii au bănuit că nu-mi mai place Yahoo Messenger, alţii că nu mai servesc MS Messenger. Alţii, mai români din fire, că i-am şters de pe lista de contacte.
Nimic din toate acestea dragi tovarăşi de chat! La firmă (din motive managerialo-politico-tehnice) nu merge chatu! As simple as that! Evident că se poate trece peste... dar... suntem doar doi străini pierduţi între peste o sută de japonezi care "bagă tare" în fiecare zi.... Cred că mă înţelegeţi că nu poci pentru ca să stric armonia muncii (şi NU e în zadar) cu chatul în ilegalitate ;)
5. De la perioada de acomodare, de la prea multă muncă, de la una-alta, cert e că am avut o pauză (de email, nu de cafea) cam de opt luni de zile care a cam speriat pe unii. Io, neavînd o capacitate de procesare prea mare, nu pot să fac foarte multe lucruri deodată. Şi cum e de muncă până peste cap acilea, nu prea mai am putere şi pentru altceva. Asta este (TM).
6. Da, sunt tot holtei. The virtual bachelor :p
7. Aş veni în ţară anul acesta. N-am fost deloc de când am plecat şi se simte nevoia. Se simt multe nevoi, dar aia-i o altă poveste. Probabil prin august-septembrie ... decembrie ... nu ştiu sigur :(
8. N-am primit cetăţenie şi nici măcar nu aştept aşa ceva. Aici cetăţenia se dă doar oamenilor excepţionali (ceea ce la japonezi, din câte am băgat eu de seamă, este sinonim cu jucători de baseball sau sumo). În cel mai bun caz primeşti rezidenţă permanentă (se dă rar şi doar după fro 6-8-10 (părerile diverg) ani) sau, mai uzual, viză de dependent dacă te căsătoreşti cu un/o băştinaş(ă). Evident că dacă divorţezi eşti în aer şi pierzi şi copil şi dreptul de şedere aici samd samd. Unde vă credeţi oameni buni? În Canada? ;)
9. Am de gând să-mi trădez patria mumă (vă mai aduceţi aminte filmele alea nord coreene cu tineri care plecau de la sat la oraş şi apoi trăiau drame existenţiale cum că şi-au părăsit satul natal :)))) şi să rămân aici pe veci?
Cred că nu. Nu ştiu exact ce o să fac pe viitor (tipic pentru mine) dar NU mă prea văd stabilindu-mă aici. Este interesant la început, dar devine din ce în ce mai obositor cu trecerea timpului. Ca şi student, şomer, artist, turist sau zenist este interesant.
10. Da, mănânc peşte crud şi îmi place. Cu wasabi! :)))

No, asta este. HTH.

Alo.... ULBSuuuu'

ULBS (Universitatea Lucian Blaga Sibiu), Facultatea de Inginerie Hermann Oberth (trăiască cohabitarea milenară ;) dintre majorităţile şi minorităţile carpato-ardeleano-pustice!) este preacinsitul aşezământ din care am fost licenţiat (pentru unii dintre noi mai potrivit ar fi "am scăpat") în vara lui '98. Ce vremuri, dom'le!

Ei, câţiva dintre destinatarii mesajului de ieri sunt membri ai acestei "pepiniere de injineri" :p dar ce adrese de email au .... numai ei ştiu. Este clar că saitul universităţii ne dezinformează într-un mod flagrant (pagina asta a fost actualizată în noiembrie 2000!!!) aşa că TOATE mesajele adresate membrilor s-au întors înapoi.

Unde mai pui că paginile personale arată de-a dreptul jenibil! Cel (cei?) care au făcut saitul au avut proasta inspiraţie să scaleze mai toate pozele membrilor într-un hal fără de hal (o fi ceva gen tactică de partizani: "să nu ne recunoască studenţii/absolvenţii") de m-am spăriat când le-am văzut pentru prima oară.
Ca să nu mai pomenesc de textul suprapus cu oroare peste poza de pe prima pagină care (după ce l-am selectat cu mausul ca să-l pot descifra) foarte impertinent informează vizitatorii: "©Această pagină este afişată cel mai bine la 1024 x 768, cu Internet Explorer 6.0". Acum înţeleg de ce ajung oamenii să urască Microsoftu... Ia'n citiţi acilea mai kopkii. Şi lasaţi bazaconiile la o parte!

Nu ştiu ce-o fi în capul lor... saitul tre să fie imaginea şcoalei, domnilor ingineri! Ca atunci când sponsorul/părintele/studentul/concurenţa/whoever se holbează la el să se minuneze "de cât de bine poa' să dea în poză ăştia de la ULBS". Ce Dzeu.... aşa vă vindeţi voi marfa?! Scria pe acolo ceva de "saitul e încă nou", dar asta nu e problema mea ca şi vizitator.

No hai că v-am criticat destul ;) Accept să răspund la orice întrebări legate de "cum să-l facem mai bun". Free of charge, of course. In fact, free of anything. Free Willy!

miercuri, iunie 30, 2004

Gata, am trimis!

... un email pe post de ping (după cum zice The American Heritage Dictionary of the English Language: "A protocol that sends a message to another computer and waits for acknowledgment, often used to check if another computer on a network is reachable." (vai, cât pot să fiu de inuman :p:p:p)) la aproape 90 de vorbitori de mioritică!

Din păcate multe s-au întors înapoi mai ales de pe Yahoo şi dintre adresele de la ULBS.... românii se ascunde bine! :s

După cum am scris şi în respectivul mesaj încerc să refac multe dintre legăturile pierdute din timpul liceului, facultăţii, Germania, Bucureşti (pogo anyone?). Ar fi interesant de făcut o statistică gen care pe unde mai trăieşte şi ce mai lucrează (care v-aţi lăsat de calculatoare, bre?) şi kopkii şi familion samd, samd.

Hai bre români rătăciţi prin virtualitatea cea-prea-reală. Băgaţi cu fidbecu acilea la neanea!

Akihabara becomes geek sex paradise

Articolul ăsta a fost publicat acum două zile în Japan Today. E în engleză, NU în japoneză :) şi e legat de mişcarea otaku (eng: enthusiast/geek). Sunt convins că termenul e relativ cunoscut şi în Ro, mai ales printre cei pasionaţi de calculatoare sau manga/anime/alte ciudăţenii nipone , iar sensul lui variază de la entuziast până la maniac.

Oricum citind io următorul pasaj "... Next are the PC geeks, who like to build their own original computers that run as fast as possible" mi-am adus aminte de mine şi de Marian (Zetu) trăgînd toate componentele alea de calculator după noi prin Akihabara acum mai bine de doi ani. Sau de plimbările cu Andi (Benedek) sau Cami (Dobrotă) la vânătoare de gadgeturi "ieftine şi bune" ;) După cum zic japonezii... natsukashii [懐かしい] ... adică nostalgia ...

No hai, citiţi şi vă oripilaţi! ;)

marți, iunie 29, 2004

M-au declarat sănătos! ;)

... dar cam dolofănos! :O

Deşi la români circulă vorba "plesnind de sănătate" - adicătelea dacă te-ai îngrăşat înseamnă că-ţi merge bine. Io aş zice că ori mănânci prea mult, ori ai arderile lente, ori stai prea mult pe scaun :) Dar trăgîndu-mă :p dintr-o ţară care are toponime atât de pitoreşti cum ar fi "Flămânzi" sau "Desculţi" ... ce pot pentru ca să mai zic.

Oricum analizele (cică) mi-or ieşit bune! Doar tre să dau jos fro cinci kile (slab şi cu burtă - arăt ca un kopkil sudanez!) şi să mănânc mai multe vegetale. Cuvintele doctorului mi-au adus aminte de un sondaj văzut pe net, ceva gen "Când aţi mâncat ultima oară o legumă?". Tragi-comic...
Io am noroc cu Mami (micuţa-mi japoneză) care are grijă să mă alimenteze cu "chestii sănătoase, japoneze [和], nu ce obişnuiţi voi acolo prin Ioropa [洋]". Deşi pot să pariez că marea majoritate a românilor ar fugi ca loviţi de streche (ce plastică poa să fie limba lui Creangă) puşi în faţa bucatelor nipone. Nu, nu sunt câini sau pisici, dar în general se merge pe principiul: "dacă vieţuieşte în apă ... tre să fie gustossss!"

No, păi care treceţi prin Yokohama, să vă invit la o supă de alge ca la mama acasă?!

Noutăţi

Pentru toţi cei care ard de nerăbdare să ştie ce mai fac şi cum o mai duc -- şi ştiu că sunteţi mulţi, deşi nu primesc nici un fel de feedback ;) [auto-ironie-mioritică] -- am adăugat două noi secţiuni în panelul din stânga.
Ele sunt intitulate, absolut original, Ce filme am mai văzut şi Ce mai citesc. Dau şi note la filme ca să puteţi pătrunde cu mai multă uşurinţă în profunzimea-mi (hău/prăpastie/genune) gusturilor cele elevate (era să scriu depravate - şi mulţi s-ar fi bucurat :p).

No, gata că mă cheamă la şedinţă... eram în timpul siestei........

joi, iunie 24, 2004

Femeia lu' Romero (John)

Asta e tare! E tare de tot!
Mă rog, dacă numele John Romero sau Wolfestein, Doom, Quake etc nu vă spun nimic ... atunci nu e tare :)

Deci fiţi atenţi acilea! John Romero (37 de ani) s-a căsătorit la începutul anului ăsta cu o româncă! O bucureşteancă (südisten) de 19 ani!
Sună a ştire de tabloid? Cred şi eu! Staţi că nu e tot. S-au cunoscut pe Internet şi după ce s-au săturat de făcut chat, băietu din Dallas, Texas a venit la Bükureshti, a cerut frumos mâna fetei şi urjent au purces la fapte (nunta).
Asta-mi place mie la americanii ăştia... ie eficienţi, taică! Veni, vidi, duci (venit, văzut, măritat :) (deşi nu ştiu dacă e chiar corectă latina mea :p))

Şi se pare că cei doi sunt chiar fericiţi împreună. Asta mă bucură. Sincer. Deşi, după cum zicea şi taica Einstein, totul e relativ prin zonă... dar să fim pozitivi draji tovarăşi internetişti!

Concluzia? Chatul merje înainte!

miercuri, iunie 23, 2004

Fost-am la spital astăzi

Nimic deosebit. Nu vă îngrijoraţi! :)
Doar că în ultima vreme am cam sărit peste micul dejun (copii, nu faceţi ca mine!) şi am mâncat diverse chestii picante, de unde rezultă că acidul gastric a început să-şi facă de cap. Aşa că, după oareşce înţepături în diverse zone digestătoare, am hotărât să îl vizitez pe nenea doftorul...

Ei, evident că nu ăsta era topicul pe ziua de azi.
Toată lumea e plină de probleme aşa că e de prost gust să scrii despre ale tale ;) Dar aveam nevoie de o introducere pentru unde vroiam să ajung. Şi unde vroiam să ajung era la faptul că era curaaaaaaaaat de-ţi lua ochii!!! Io înţeleg să fie curat într-un spital -- că de-aia e spital! :p Dar NICI CHIAR ÎN HALUL ĂLA!
Şi toată lumea era amabilă de, dacă nu aş avea deja experienţa a trei ani de Japonia, mi s-ar face greaţă (e aceaşi senzaţie ca atunci când mănânci prea multă ciucalată... bună, bună dar până la un punct!). Acuma nici ca la românaşi să te lase acolo să-ţi dai ortul dacă nu scoţi nimic la interval (deşi am înţeles că şi aici se practică dacă te internezi (obiceiuri asiatice, deh)). Dar nici ca aici, unde tipa care mi-a luat sânje (o tanti la peste 50 de ani şi f.f. pricepută) avea grijă să entertain-uiască (cu vorba, nu cu fapta!) fiecare pacient în cele 30-60 de secunde cât dura până umplea flacoanele alea. Frumos. Apoi, după ce-ţi recomanda să ţii pansamentul ăla bine apăsat timp de cinci minute, trecea pe la fiecare să verifice că nu mai curge nimic şi nu moare nimeni în drum spre casă ... Frumos. Dar tot a durat mai bine de trei ore cu consultaţie şi alte alea. Lume multă. Ţara îngustă. După buget.

marți, iunie 22, 2004

Bloggin' from gmail

Does it work???

luni, iunie 21, 2004

Yesss!!! I have a gmail account!

Am primit o invitatie de la un tip pe care nu l-am văzut în viaţa mea (Flash developer) care pusese un anunţ în blogul lui cum că are de dat la cine cere. Şi cum practica de şoim al patriei, pionier şi apoi utecist (sau nici nu mai ştiu dacă am apucat să fac upgrade la level-ul ăla) ne-a învăţat că "cere şi ţi se va da" ;) .... Am cerut. Şi mi s-a dat!

Aşa că (cel puţin până alex@muntean.info v-a deveni realitate) noua mea adresă este genuinexeal@gmail.com.

Daca primesc şi io ceva invitaţii să pot oferi şi la alţii o să scriu acilea. Cu ocazia aia văd şi cine-mi citeşte blogu' ;)

Back to work!
-- deşi, according to ancient getic lore, "lunea nici iarba nu creşte" --

Trei săptămâni în ... şedinţe

No, am trăit-o şi pe asta.
Trei săptămâni de şedinţe în fiecare zi de pe la 8:00-9:00 până pe la 19:00! Şi am supravieţuit! Şi io încă am mai reuşit să mă eschivez de la câteva ;) Dar câţiva eroi ai muncii kapitaliste au trebuit să participe ABSOLUT la toate. Damn soţietate de konsum!
Mă rog, toate au fost "şedinţe de lucru", (mai) toată lumea cu notebook-uri (evident că io eram cu notebook de hârtie :p), cu proiectorul pe masă, cu zeci (sute?) de diagrame (UML) desenate pe tablă samd.
Dar ORICUM. Trei săptămâni! Mă simt acum, luni dimineaţa aici, parcă m-aş fi trezit dintr-un vis (coşmar?) care nu vroia să se mai termine :s:s:s

No, băgaţi tare că stă producţia!!!

luni, iunie 14, 2004

Nikon vs I.O.R.

Astăzi mi-am schimbat ochelarii... aşa că poza de la profil nu mai e validă ;) Să văd când mă trag în chip şi apoi o să fac update. "PozaMea Pro 2004" by Xeal ;)

Stimat familion şi iubiţi tovarăşi şi preteni, nu vă panicaţi! Nu mi-or crescut dioptriile! Nu văd mai rău ca înainte (nu că înainte aş fi avut privire de şoim :p) dar produsul japonez (mai exact lentilele (şi mai exact pelicula aia antireflex (care cică te protejează de fotonii ăia malevolenţi emişi de monitor (sau cel puţin aşa scrie pe prospect (vrajă!!!))))) nu s-a desminţit nici de data asta şi după nici un an jumate de folosinţă a catadicsit să se ... cojască? dispară? pana mea, că nici nu ştiu cum să-i zic. Am crezut la început că-s nişte pete care nu se duc nici după ce speli ochelarii, dar medicul m-a lămurit că pelicula e de vină... dispărută, moartă, lentile Nikon, 150USD, vezi ce nasol să nu ai IOR aici...
Şi cică tot eu îs de vină! Că ştergeam ochelarii cu şerveţele de hârtie, în loc să folosesc "cârpa din dotare". Cică cu hârtie nu ie voie! Că îi zgârie... şi io de unde să ştiu?!?! Parcă pe şerveţelele de la restaurant scrie: "Nu folosiţi pentru ochelari!" Dpmdv sunt extra fine... whatever!

Oricum părerea mea despre produsele japoneze s-a înrăutăţit şi mai mult. Toate bune şi frumoase... până la garanţie! Care 99% din cazuri nu e mai mult de un an! Când le-am zis localnicilor că la noi toate calculatoarele şi componentele de firmă au trei şi unele chiar cinci ani, nu le-a venit să creadă. Aici şi televizoru şi frigideru samd nu au mai mult de un an. Dacă vrei extra tre să scoţi bănucu... capitalismu' feudalistic lu peşte!

Sony est mort, Vive L'Electro Argeş!

vineri, iunie 11, 2004

O ultima idee... pe săptămâna asta

Tre să localizez chestia asta. "Comments, About Me, Previous Posts, Archives ..." Nu înţelege nimeni, nimic!

Gata, acasă cu mine!

Acum am şi feed RSS 2.0

Mulţumită celor de la FeedBurner care convertesc din Atom în orice versiune de RSS (şi sunt fro nouă!) şi viceversa pe gratis. Frumos din partea lor!

Nu se vede poza!

Nu-ş de ce (să fie oare caşu de la hăbăucu' ăsta de Mozilla??? Nope! Am încercat şi cu IE6 şi tot aia) dar deşi mi-am trântit şi poza acolo la profil, nu apare nimic pe xeal.blogspot.com. Mama lor, care mă sabotează!!!

joi, iunie 10, 2004

De ce Blogger?

Deşi am propriul domeniu xeal.ro şi am mai cumpărat recent încă unul muntean.info (ideal va fi folosit de diverşi membri ai clanului Muntean (nu foarte numeroşi de altfel) pentru a-şi face simţită prezenţa internetistă ;)) în loc de a avea propria-mi adresă, ceva de genul xeal.muntean.info, folosesc spaţiul ăsta "gratis" de la Blogger.

Dacă stai să te gândeşti e chiar penibil ca un web developer, care mai are şi domeniu, să folosească domeniul şi spaţiul oferit de alţii. Ce-i drept, pe de-a moaca. De fapt aici este problema... cu "moaca". Am tot căutat un hosting provider "ieftin şi bun" pentru .NET şi n-am prea găsit. Încă mai caut...
Apoi mai e şi problema "sculei"! Întotdeuna e o problemă cu sculele astea... Nu prea sunt blog engines (după cum se vede pun toate ciudăţeniile în caractere cursive. Pentru ca puriştii să le sară mai uşor ;)) pentru .NET! Cele mai faimoase ar fi dasBlog (I love this name! ;)) şi .text. Dar nu am fost încântat de nici unul dintre ele în mod deosebit. Poate mai încolo. Să se mai coacă.
Teoretic ar trebui să fiu în stare să scriu un blog engine în C#, chiar şi mai primitiv, şi chiar aveam idea unui CMS în .NET. Dar de la teorie până la practică .... mii de ani i-au trebuit. Luminii să ne-ajungă.

Blogger are unele avantaje faţă de alte motoare de blog (bleah, ce aiurea sună :p) unul dintre ele fiind şi faptul că e parte din Google. Aşa că şansele de a dispărea peste noapte sunt minime. Apoi, spre deosebire de MSN, nici nu îţi umple ecranul de publicitate. Şi nu numai că arată bine, dar mai e şi CSS based, standards compliant, and usability tested! Click aici pentru mai multe detalii.
Oricum consider Blogger o soluţie temporară. Numai nu mă puneţi să definesc "temporar" :)

Prima!

Zâua bună stimaţi Internetişti!

Alex Muntean, zis Xeal (Csil, mai pe româneşte) is back online!

Iote că mi-am depăşit lenea proverbială (nu a mea în mod particular, ci a programatorilor ;) - de fapt nu suntem chiar atât de leneşi precum s-ar credea, doar foarte, foarte ocupaţi!) şi am repornit bloguleţul (întodeauna mi-au plăcut diminutivele astea neologistice) cel incepusem in iulie 2001, odată cu venirea mea în Japonia. Versiunea precedentă se poate accesa aici.

Nu ştiu cât de mult o să scriu în noul blog, dar cel puţin o să încerc să o fac în limba pe care familia şi cei mai mulţi dintre prietenii mei o stăpânesc cel mai bine. Şi cum nu e engleza şi nici măcar japoneza ;) româna rămâne singura alternativă viabilă. Cu diacritice, vă rog!
Prea multe bloguri (sau ar trebui să scriu jurnale online?) în engleză! Aproape că am uitat să scriu în română. Unde mai pui că am uitat cum sunt mapate diacriticele şi celelalte caractere speciale pe mi(ze)rabila tastatură românească....
Scrisul de mână nu a fost niciodată punctul meu forte. Iar de când mi-a sărit computadoru-n cale (acum (prea) mulţi ani) aproape că m-am dezobişnuit (aşa s-o fi scriind oare? whatever :p) să scriu de mână. Aşa că, pentru a-mi păstra măcar abilitatea de a produce conţinut (abera?) în limba maternă, acest blog va fi (în cea mai mare parte) în română.

No, asta fu prima!